LIGO, aparatura de detectare a undelor gravitaţionale care a dezlegat un mister de acum 100 de ani, este din nou activă şi mult mai puternică

Peste 1.000 de cercetători au utilizat în septembrie 2015 Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory (LIGO) pentru a înregistra aceste unde emanate de miezul cataclismic al găurilor negre. 

LIGO a fost închis în ianuarie 2016 şi de atunci nu a mai funcţionat până pe 30 noiembrie. ,,Echipa operaţională şi de cercetare din cadrul LIGO a muncit din greu în timpul anului trecut şi sunt nerăbdători să reînceapă observaţiile,” a declarat Joe Giaime, un astrofizician din cadrul Universităţii din statul Louisiana.

• De ce unii oameni simt repulsie față de vulnerabilitățile sau problemele altora?
• Teoria psihanalizei. Sigmund Freud, omul care a pus întreaga umanitate pe canapeaua analizei

În ultimele 10 luni, membrii LIGO au încercat să îmbunătăţească aparatura pentru a fi mult mai sensibilă la undele gravitaţionale, formându-se astfel o nouă formă de astronomie, puternică şi bizară.

,,Nu vom publica imediat un studiu, dar sunt şanse mult mai mari să descoperim mai multe coliziuni ale  găurilor negre,” a declarat Imre Bartos, fizician din cadrul Universităţi din Columbia.

Cum funcţionează LIGO?

LIGO sunt de fapt două instrumente identice care funcţionează împreună. Cei doi detectori în formă de L  sunt separaţi de 3.057 de kilometri. Unul se află în Hanford, Washington, iar al doilea în Livingston, Louisiana.

Ambele detectoare au ,,vânat” unde gravitaţionale din 2002 până în 2010, fără niciun rezultat însă. Însă, acum fiind îmbunătăţit, LIGO este din nou funcţional.  Fiecare detector LIGO trage cu o undă laser care se desparte în două. O rază este trimisă de-a lungul unui tub lung de aproape 4 kilometri, iar a doua rază este transmisă printr-un tub aproape identic , dar perpendicular. Raza se loveşte de oglinzi şi converge înapoi în zona de împărţire a razelor. Undele de lumină se întorc cu aceiaşi lungime şi se aliniază într-un mod prin care se elimină una pe cealaltă.

Ca rezultat, detectorul de lumină parte a instrumentului nu detectează nicio lumină. Dar când apare o undă gravitaţională, deformează spaţiul-timp, făcând ca un tub să fie mai lung decât celălalt. Când apare o astfel de interferenţă, cele două unde nu au aceiaşi mărime atunci când se întorc, aşadar nu se aliniază şi nu se neutralizează una pe cealaltă. 

Acestea pot fi perturbate şi de vibraţia provocată de trecerea unui camion sau o briză de vânt, de aceea există două detectoare care funcţionează în acelaşi timp.

Descoperirea undelor gravitaţionale este un eveniment extrem de rar, iar semnalul lor este extrem de slab.

Sursa: Bussines Insider

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: