Cum a fost Stephen Hawking capabil să supravieţuiască atât de multă vreme cu scleroză amiotrofică laterală?

„Aşteptările mele s-au redus la zero când aveam 21 de ani”, mărturisea la un moment dat Hawking. „Totul după aceea a fost un bonus”, a adăugat el.

Scleroza amiotrofică laterală, sau amyotrophic lateral sclerosis (ALS), este un tip des întâlnit de boală de neuroni motori sau motor neuron disease (MND), scrie IFL Science.

• Chiar și 10 minute de exerciții fizice ar putea combate cancerul, relevă un studiu
• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?

În general, este o boală neurodegenerativă care progresează în timp, afectând celulele nervoase din partea frontală a creierului şi din coloana vertebrală. Acestea sunt responsabile pentru activitatea musculară. Cu timpul, moartea acestor neuroni duce la pierderea controlului nu numai asupra membrelor, dar şi pierderea abilităţii de a înghiţi sau chiar a respira.

Totuşi, fiecare varietate de MND se manifestă într-un mod diferit. Spre exemplu, un subtip rar este cunoscut ca atrofie musculară progresivă sau progressive muscular atrophy (PMA) şi afectează în principal neuronii motori găsiţi în coloana vertebrală şi nu în creier.

Apoi este scleroza primară laterală sau primary lateral sclerosis (PLS), care din nou nu este des întâlnită. Aceasta afectează în principal celulele neuronale din creier şi nu cele din coloana vertebrală.

Există, de asemenea, suficiente dovezi că boala nu se limitează la neuronii motori, extinzându-se şi în alte regiuni ale coloanei şi a creierului care nu conţin acest tip de neuroni. Acest lucru poate duce la apariţia simptomelor similare demenţei.

Atunci când Hawking a fost diagnosticat cu boala, în 1963, i s-a dat o speranţă de viaţă de numai 2 ani, dar a reuşit să supravieţuiască până la 76 de ani. Motivele nu sunt pe deplin cunoscute.

Există două moduri principale care pot duce la moartea cuiva. Muşchii ce controlează înghiţirea încetează să mai funcţioneze şi se deteriorează din cauza deshidratării şi/sau malnutriţiei sau diafragma paralizează, iar persoana se află în incapacitatea de a mai respira. Timpul în care acestea apar este variabil, deci este dificil de prezis ce se va întâmpla.

Din motive care nu sunt clare, boala lui Hawking nu a avansat în faza de paralizie completă. Este cel mai probabil o ciudăţenie a biologiei. Când vine vorba despre mintea sa, aceasta a rămas ascuţită chiar şi la bătrâneţe, chiar dacă, în unele cazuri, se pot instala simptome similare demenţei. Este ceva ce nu s-a întâmplat la Hawking, în ciuda faptului că boala a avut timp să avanseze în regiunile cerebrale responsabile pentru cogniţie.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Marele astrofizician Stephen Hawking a murit. A reuşit zeci de ani să învingă o boală cumplită

Stephen Hawking, o scurtă istorie a unui geniu: ”Să fiu al naibii dacă voi muri înainte să descopăr mai multe din tainele Universului”

Realizările ştiinţifice ale lui Stephen Hawking, marele geniu al erei noastre. ”Scopul meu este simplu: o înţelegere completă a Universului, de ce este aşa cum este şi de ce există”

Anunţul NASA după moartea lui Stephen Hawking