Ar trebui schimbată definiţia maternităţii? Instinctul matern nu apare doar în cazul femeilor care nasc

”Nu a existat nicio diferenţă în rezultatele finale, soţului meu i-au fost necesare doar mai multe zile alături de nepotul nostru,” a afirmat Hrdy.  ”Toate mamiferele femele au un simţ matern sau >, însă acest lucru nu înseamnă că orice mamă ce naşte este pregătită pentru a-şi hrăni nou-născuţii,” a adăugat Hrdy, antropolog în cadrul Universităţii Davis din California. 

Conform National Geographic acest lucru nu este însă valabil doar pentru femeile ce nasc fizic. Hrdy şi soţul său sunt bunici, însă pentru ea nu este deloc surprinzător că amândoi au resimţit o creştere a nivelului de oxitocină. După cum spune femeia, acest lucru ar putea reprezenta o dovadă a faptului că atât mamele biologice, cât şi cele ce adoptă copii ar trebui considerate ”mame biologice”, având în vedere schimbările ce au loc în organism atunci când devin părinţi. 

• Scanările cerebrale dezvăluie un pericol ascuns în alimentele ultra-procesate
• Ce au descoperit astronomii pe orbita unei stele antice?

”Ambele trec prin transformări neuroendocrinologice similare chiar dacă nu este prezentă naşterea sau lactaţia,” a declarat Hrdy. 

Din punct de vedere chimic, cel mai puternic declanşator al comportamentului matern este faimosul hormon al ”senzaţiei de bine” numit şi oxitocină. Această neuropeptidă joacă diferite roluri importante în reproducţia mamiferelor. ”Orgasmul, contactul vizual, îmbrăţişările sau atingerile, toate aceste lucruri eliberează oxitocină,” a declarat Bianca J. Marlin, cercetătoare din cadrul Universităţii Columbia. 

În 2015, Marlin a realizat un studiu pe şoareci privind efectele oxitocinelor. Atunci când femelele de şoareci virgine au auzit sunetul unor pui de şoarece i-au ignorat sau i-au mâncat. Însă şoarecii ce au născut vor căuta sursa zgomotului pentru a avea grijă de pui. 

În a doua fază a studiului, specialiştii au injectat şoarecii virgini cu oxitocină. ”Atunci când am adăugat oxitocină, şoarecii s-au oprit din canibalizarea puilor şi au început să aibă grijă de ei precum ar fi făcut-o şi mamele acestora,” a declarat  Marlin. 

Atunci când au injectat aceaşi chimicală în şoarecii masculi, specialiştii au observat că este necesară o perioadă mult mai lungă pentru ca aceştia să-şi schimbe comportamentul. ”Pot avea şi masculi grijă de pui? Da, dar răspunsul apare într-o perioadă mai îndelungată decât în cazul femelelor. În timp ce legăturile neuronale ale femelelor s-au modificat în 12 ore, pentru masculi au fost necesare de la 3 la 5 zile,” a declarat Marlin. 

Desigur, în afară de factorii biologici, structurile sociale au jucat un rol important în modul în care înţelegem maternitatea. Pentru a înţelege modul în care mediul influenţează comportamentul parental, antropologii au observat primatele şi triburile de vânători-culegători. 

În anii 1980-1990, antropologul Kristen Hawkes, din cadrul Universităţii din Utah, şi colegii săi au petrecut mai mult timp cu tribul Hadza din Tanzania. Descoperirile acestora sugerează rolul important pe care bunicile îl joacă în evoluţia umană. Spre deosebire de majoritatea primatelor, oamenii rămân vulnerabili chiar şi după o perioadă îndelungată de la naştere. În cazul în care mama este din nou gravidă, bunica va prelua responsabilitatea de creştere şi protejare a copilului deja născut. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: