S-a confirmat! Electronul este o sferă aproape perfectă şi este nevoie de un accelerator de particule mai mare

Electronul îşi are forma de la modul în care sarcinile pozitive şi negative sunt distribuite în particulă. Cea mai bună teorie a modului în care particulele se comportă, numit modelul standard al fizicii particulelor, presupune că electronul trebuie să-şi menţină forma sferică aproape perfect, relatează Science News.

Dar anumite teorii sugerează că anumite particule subatomice ipotetice din afara electronului pot crea o mică separare între sarcinile pozitive şi negative, dându-i electronului o formă alungită. Separarea sarcinilor are numele de momentul electric dipolar sau dipol electric. Studiile asupra dipolului electric pot arăta dacă particule care nu există în modelul standard se pot găsi în jurul electronului.

• Cercetătorii de la CERN au descoperit o nouă particulă
• Sunt acceleratoarele de particule utile? Unii cercetători sunt de părere că nu

Acum, proiectul ACME (Advanced Cold Molecule Electron Electric Dipole Moment) de la Universitatea Harvard, a studiat dipolul electric cu cea mai mare precizie şi tot nu au găsit semnele acestor posibile particule. Noua măsurătoare demonstrează că orice altă particulă care ar exista se află dincolo de capacităţile acceleratorului de particule LHC de la CERN.

Rezultatul studiului este unul dintre motivele care vor duce la construirea unui nou accelerator de particule care va avea circumferinţa de 10 ori mai mare decât cea a acceleratorului LHC.

Capital.ro

Breaking News! Coronavirus România, 7 august. A apărut bilanțul infectărilor. Câte noi cazuri avem în...

EVZ.ro

Violeta Alexandru, anunțul zilei despre pensii: „Nu renunț!”

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Fizicienii au utilizat, în premieră, antimateria în cadrul unui experiment faimos

Temperatura electronilor poate scădea până la zero absolut, iar efectele acestui fenomen sunt extraordinare

Cum ar arăta un univers constituit din antimaterie?

O nouă descoperire rescrie ce ştiam despre modul în care găurile negre absorb materia înconjurătoare