Ce se întâmplă cu creierul atunci când gravitaţia este zero

Călătoria este reprezentată de faptul că astronauţii vor fi nevoiţi să trăiască în gravitaţie zero pentru aproximativ trei ani, cu mult peste recordul de 438 de zile obţinut de către cosmonautul Valery Polyakov. Conform Busness Insider, în primele zile ale călătoriilor spaţiale, cercetătorii au încercat să înţeleagă modul în care pot contracara forţa gravitaţională pentru ca racheta să poată asoliza pe Lună.

În prezent, gravitaţia rămâne un punct important de pe agenda ştiinţifică, dar un alt subiect important este modul în care gravitaţia redusă afectează sănătatea astronauţilor, în special cum le este afectat creierul. 

• Oamenii de știință programează bacterii pentru a devora tumorile canceroase
• Miopia este în creștere, iar un obicei comun ar putea fi de vină

Omul a evoluat pentru a trăi în gravitaţia Pământului, nu în gravitaţia zero a spaţiului sau în microgravitaţia de pe Marte. Călătoriile anterioare ale astronauţilor în spaţiu, cât şi perioadele pe care ei le-au petrecut pe Staţia Spaţială Internaţională, ne-au arătat că faţa lor devine roşie şi umflată în lipsa gravitaţiei, fenomen cunoscut cu denumirea de „efectul Charlie Brown”. Acest lucru are loc din cauza faptului că majoritatea fluidelor corpului îşi schimbă direcţia, fiind concentrate în cea mai mare parte în zona capului.

Această modificare a direcţiei fluidelor este asociată şi cu răul de mişcare în spaţiu, durerile de cap şi ameţeala. Recent efectul a amai fost asociat şi cu vederea înceţăşată din cauza presiunii acumulate a fluxului sanguin şi a faptului că în interiorul craniului, creierul pluteşte ascendent.

Deşi NASA consideră acest efect cel mai mare pericol pentru sănătate al unei călătorii către Marte, momentan cauza şi modul în care poate fi prevenit rămâne un mister. Una dintre ipotezele specialiştilor este că, în imponderabilitate, creierul primeşte prea mult sânge din cauză că monoxidul de azot, o moleculă invizibilă ce se află de obicei în fluxul sanguin, începe să se acumuleze.

Acest lucru face ca arterele ce alimentează creierul cu sânge să se relaxeze, aşadar se deschid prea mult. Ca rezultat bariera protectoare a creierului poate deveni suprasolicitată. Astfel, apa începe să se acumuleze treptat fapt ce duce la umflarea creierului şi creşterea presiunii.

Pentru a testa teoria, specialiştii au utilizat un aparat ce simulează imponderabilitatea. Cei opt voluntari au fost echipaţi cu un doppler cu ultrasunete portabil ce le-a măsurat fluxul sanguin din arterele care alimentează creierul. De asemenea, în perioada celor patru zile de teste au fost realizate şi teste la nivelul de monoxid de azot din sânge.

Rezultatele iniţiale au arătat o creştere a nivelului de monoxid de azot în urma simulărilor imponderabilităţii, dar şi o creştere a fluxului sanguin din arterele ce alimentează creierului.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Creierul astronauţilor care petrec mult timp în spaţiu îşi schimbă poziţia

Mersul pe Lună nu este uşor, iar un videoclip cu astronauţi care cad o dovedeşte

Un nou studiu arată că astronauţii care vor călători pe Marte vor fi expuşi la o doză letală de radiaţie

De ce nu poate fi teraformată planeta Marte?