O nouă descoperire complică eforturile de a măsura expansiunea Universului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Timp de decenii, astronomii şi astrofizicienii au folosit un anumit tip de supernovă pentru a măsura expansiunea Universului, dar o descoperire recentă condusă de savanţii de la Texas Tech University poate da peste cap această noţiune, potrivit Phys.

Emisiile „superslabe” de raze X – un nivel puternic al celor mai slabe raze X – au fost considerate rezultatul fuziunii nucleare de pe suprafaţa piticelor albe, stele dense cu volum scăzut. Dar o nouă detectare a emisiilor de acest tip care nu provin de la această sursă arată savanţilor că fuziunea nu este singurul mod prin care astfel de emisii pot apărea, confrom unui studiu publicat pe 3 decembrie în jurnalul Nature Astronomy.

• Ce este solstițiul de vară și de ce este cea mai lungă zi a anului?
• O stea pe moarte ar putea crea un nou Univers în loc de o gaură neagră,…

Evenimentul, ASASSN16-oh, a fost un obiect de tranziţie în Micul Nor al lui Magellan observat de All-Sky Automated Survey. Obervaţiile adiţionale de la Swift Observatory al NASA şi de la Chandra X-ray Observatory au ajutat la verificarea descoperirii.

„În trecut, aceste surse au fost toate asociate cu fuziunea nucleară de pe suprafaţa piticelor albe”, a precizat Tom Maccarone, autorul principal al studiului de la Texas Tech Department of Physics & Astronomy. „Pe măsură ce o pitică albă capturează material de la steaua pereche, materialul se adună pe suprafaţă şi devine fierbinte şi, eventual, are loc fuziunea nucleară, la fel ca într-o bombă cu hidrogen”, a adăugat cercetătorul.

O nouă sursă de acest tip de emisii

„Totuşi, această emisie vine dintr-o regiune mai mică decât suprafaţa piticei albe şi avem argumente puternice împotriva oricărui tip de explozie care ar fi putut avea loc pe o pitică albă”, a mai precizat Maccarone.

Atunci, sursa emisiilor este considerată acreţia, procesul prin care se acumulează materia. Savanţii consideră că sistemul este constituit dintr-o stea gigantică roşie foarte evoluată şi o pitică albă cu un disc foarte larg de emisie în jur care absoarbe materie de la perechea sa mult mai voluminoasă. Rata influxului de materiei prin disc este instabilă, iar atunci când materialul începe să curgă mai rapid, luminozitatea sistemului creşte.

„Ce vedem aici este un episod trecător de emisie superslabă, dar fără semne care să o asocieze cu fuziunea nucleară. Dar ar fi existat o supernovă, ne-am fi aşteptat ca materialul să curgă de la pitica albă, dar aici vedem emisiile de la disc care reprezinte fluxul materialului de la steaua roşie gigantică la pitica albă. Transferul de masă are loc la o rată mai rapidă decât în orice sistem pe care l-am observat în trecut”, a adăugat cercetătorul.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Care este cea mai strălucitoare stea

Caz unic în astronomie care i-a contrariat pe cercetători: o stea a explodat, a supravieţuit, apoi a explodat din nou după 60 de ani

Astronomii au descoperit o stea enigmatică ce are o vârstă apropiată de cea a Universului

Descoperire remarcabilă cu privire la una dintre cele mai luminoase stele de pe cerul nostru. ”Este foarte aproape să se dezintegreze”