Astronomii au reuşit să fotografieze discul de acreţie al găurii negre din mijlocul galaxiei noastre

Astronomii au reuşit să facă o poză a discului de acreţie care înconjoară gaura neagră din mijlocul galaxiei noastre, Calea Lactee, notează Fox News.

Inelul de acreţie este format din gazele, praful de stele şi chiar stelele din proximitatea unei găuri negre. Acestea sunt atrase către gaura neagră din cauza  gravitaţiei imense pe care aceasta o exercită şi, într-un final, ajung să fie atrase în interiorul găurii negre. 

• Ce a descoperit Telescopul Spațial James Webb pe un super-Pământ topit?
• Astronomii au observat cum o stea neutronică adormită „s-a trezit la viață”

În cazul găurii negre care se află în centru galaxiei noastre, numită de către cercetători Sagittarius A*, discul de acreţie se întinde pe a zecea parte dintr-un an-lumină faţă de orizontul evenimentelor- punctul în care atracţia gravitaţională nu permite nici măcar fotonilor să îi scape.

În general, discurile de acreţie sunt formate din câteva tipuri de gaze, super încălzite, care strălucesc puternic. De fapt, această strălucire se datorează încălzirii gazelor până la o temperatură de aproximativ 10 milioane de grade Celsius, care cauzează şi producerea de raze X. Aceste radiaţii sunt folosite de către oamenii de ştiinţă pentru a studia găurile negre şi perimetrul din proximitatea acestora.

Discul de acreţie care s-a format în jurul Sagittarius A* prezintă şi urmele unor gaze, mare parte hidrogen, care au temperaturi mult mai scăzute, 10.000 de grade Celsius. În această situaţie, din cauza radiaţiilor, atomii de hidrogen pot să piardă şi să primească electroni, generând unde radio de frecvenţă joasă.

Folosind Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), observatorul astronomic din Chile, cercetătorii au reuşit să convertească transmisiunile radio receptate într-o imagine.

„Sperăm că aceste observaţii realizate de către ALMA ne vor ajuta să înţelegem mai bine unele secrete ale găurilor negre”, a declarat Elena Murchikova, astrofiziciană de la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton, New Jersey.

Studiul citat a apărut în revista Nature.

Citeşte şi: