Combustibilul ”verde” al NASA a trecut de primul test de siguranţă

În toate misunile şi programele spaţiale care s-au desfăşurat sau care se derulează şi în prezent, combustibilul folosit pentru lansări şi pentru zborul spaţial, este foarte important. De combustibilii folosiţi depinde capacitatea rachetelor de a se elibera de atracţia gravitaţională a planetei. 

De-a lungul timpului, chimiştii şi inginerii au dezvoltat formule de combustibil tot mai eficiente, totuşi, chiar şi un scop nobil ca explorarea spaţială are un impact asupra încălzirii globale. Astfel, eficienţa combustilbilior folosiţi a venit la pachet şi cu o amprentă de carbon pe măsură.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Inginerii de la NASA au veşti bune, ei au anunţat că proiectul GPIM (Green Propellant Infusion Mission), care a fost lansat pe 25 iunie cu ajutorul rachetei Falcon Heavy a SpaceX, a trecut cu succes de primul test, notează Space.com.

Informaţiile despre acest proiect care au fost făcute publice arată că GPIM este alimentat cu un nou tip de combustibil, care să înlocuiască hidrazina care este folosită în prezent la marea majoritate a lansărilor NASA.

Noul combustibil a fost proiectat să fie mai puţin toxic, ceea ce reprezintă o veste bună atât pentru cei care trebuie să îl manevreze, cât şi pentru mediul înconjurător. De asemenea, dacă testele care vor fi efectuate în următoarele luni se vor dovedi de succes atunci noul combustibil va contribui la scăderea costurilor viitoarelor misiuni spaţiale. 

Acest combustibil „verde”, pe bază de hidroxid de amoniu, cunoscut sub numele de  AF-M315E, este cu 50% mai eficient faţă de hidrazină şi, la fel de important, mult mai dens. O densitate mai mare înseamnă că în aceleaşi rezervoare poate fi stocată o cantitate mai mare de combustibil ceea ce poate permite misiuni spaţiale mai lungi.

Citeşte şi:

Cu ce fel de combustibil funcţionează navele spaţiale?