Depozitele de apă de pe Lună ar putea avea vechimi şi surse diferite

Un studiu recent, care a avut ca punct de plecare identificarea unor noi cratere la polul sud, sugerează că depozitele de apă de pe Lună ar putea avea vechimi şi origini diferite, notează Phys.

Autoarea studiului, Ariel Deutsch, absolventă a Departamentului de Ştiinţe Planetare din cadrul Universităţii Brown, Statele Unite ale Americii, este de părere că stabilirea vechimii şi originilor depozitelor de apă de sub suprafaţa selenară ar putea să ofere un avantaj în explorările spaţiale viitoare.

• Invențiile invizibile fără de care lumea modernă s-ar opri: de la GPS la fibra optică
• Un crater de impact în formă de potcoavă, descoperit în China, ar putea fi cel mai…

„Vârstele acestor zăcăminte ne pot spune ceva despre originea gheţii, care ne ajută să înţelegem sursele şi distribuţia apei în sistemul solar interior”, explică Ariel Deutsch. Ea mai adaugă: „În scopuri de explorare, trebuie să înţelegem distribuţiile laterale şi verticale ale acestor zăcăminte pentru a ne da seama cum este mai bine să le accesăm. Aceste distribuţii evoluează odată cu timpul, astfel, o aproximare a vârstei se dovedeşte foarte importantă”.

În cadrul acestui studiu, Deutsch a colaborat împreună cu Jim Head, profesor al Universităţii Brown, şi Gregory Neumann, cercetător al NASA de la Goddard Space Flight Center. Folosind datele oferite de către Lunar Reconnaissance Orbiter, cercetătorii au aproximat vârstele craterelor de la Polul Sud al Lunii prin numărul de cratere mai mici care au apărut de-a lungul timpului în interiorul acestora.

Cercetătorii au stabilit faptul că cele mai mari cratere au o vârstă de aproximativ 3,1 miliarde de ani, aceasta fiind limita superioară pe care gheaţa, care se află sub aceste cratere, o poate avea. Analiza craterelor a relevat de asemenea că impacturile care au avut loc de-a lungul timpului au făcut ca depozitele de apă să fie concentrate în adâncuri.

Majoritatea apei se află concentrată sub craterele mari. Unele urme de gheaţă au fost observate şi sub unele cratere mai mici şi, din analiza formelor acestora, cercetătorii au teoretizat că acestea ar putea fi mai recente. Dacă acesastă teorie se dovedeşte adevărată, sursele din care această apă provine ar putea fi multiple: microasteroizi, comete sau chiar activitate vulcanică.

Cea mai bună modalitate de a determina vârsta şi originea acestor depozite de apă, conform oamenilor de ştiinţă, este de a obţine mostre din respectivele cratere. În aceste condiţii, misiunea Artemis, care ar trebui să trimită un echipaj uman până în 2024, ar putea să colecteze mostrele necesare.

Citeşte şi: