Un consum ridicat de sare facilitează formarea proteinelor tau, care joacă un rol important în apariţia Alzheimer

Un studiu recent, efectuat pe şoricei de către oamenii de ştiinţă de la Weill Cornell Medicine, una dintre instituţiile de cercetare din cadrul Cornell University (Statele Unite ale Americii), a descoperit o legătură negativă între o dietă bogată în sare şi apariţia proteinelor tau, implicate în apariţia diferitelor forme de demenţă, printre care şi Alzheimer, notează Medicalxpress.

Oamenii de ştiinţă au vrut să înţeleagă fenomenele care leagă consumul ridicat de sare de scăderea capacităţilor cognitive. Astfel, ei au aflat că sarea duce la scăderea nivelului de oxid de azot, care joacă un rol important în sănătatea vaselor de sânge cerebrale şi a cărui absenţă duce la o serie de modificări asupra proteinelor tau. Aceste proteine, după cum au arătat studiile anterioare, joacă un rol important în apariţia Alzheimerului.

• Psihologia din spatele nedreptății emoționale și cum să ne protejăm. De ce cei dragi ne ignoră,…
• Deținerea unui smartphone la vârsta de 12 ani a fost asociată cu riscuri pentru sănătatea mintală…

„Studiul nostru propune un nou mecanism prin care sarea mediază deficienţa cognitivă şi oferă, de asemenea, dovezi suplimentare ale unei legături între obiceiurile dietetice şi funcţia cognitivă”, a explicat dr. Giuseppe Faraco, expert în neuroştiinţe, autor principal al studiului.

Studiul a demonstrat că o dietă bogată în sare are efecte nefaste asupra şoriceilor, aceştia devenind incapabili să ducă la îndeplinire sarcini de zi cu zi şi având scoruri tot mai mici la testele de memorie. Cercetătorii au aflat că un consum ridicat de sare a dus la eliberarea de  interleukin-17 (IL-17) de către celulele din intestinul subţire, un răspuns inflamator al sistemului imunitar.

După ce intră în sistemul sanguin, Il-17 împiedică pereţii vaselor de sânge să mai producă oxid azotic, care este folosit pentru a permite sângelui să traverseze venele şi arterele.

Iniţial, cercetătorii au teoretizat că sarea a dus la scăderea nivelului de sânge care intră în creier, dar observaţiile asupra şoriceilor au arătat că puteau funcţiona în parametrii asemănători chiar şi în această posibilitate. De aceea, oamenii de ştiinţă au teoretizat că un nivel suboptim de oxid de azot poate fi asociat şi cu scăderea stabilităţii proteinelor tau. Pentru a testa această teorie, şoriceii au primit o dietă bogată în sare, care a dus la restricţionarea nivelului de sânge din creier; dar şi un compus destinat stabilizării proteinelor tau. Astfel, cercetătorii au putut demonstra că nivelul de sânge nu este corelat cu apariţia demenţei, „vinovatul” fiind proteina tau.

Studiul a fost publicat în Nature.

Citeşte şi:

O nouă boală este confundată adesea cu Alzheimerul. Ce este encefalopatia limbic-predominantă asociată vârstei?

A fost descoperită o legătură între celulele microgliale şi evoluţia maladiei Alzheimer