O stea neutronică bizară, care se învârte mai încet decât ar trebui, a fost descoperită într-un „cimitir stelar”

Stelele neutronice sunt de obicei „cadavre” ale unor stele, care se învârt foarte rapid, rămase în urma violenței intense a unei supernove; însă cercetătorii au găsit o stea neutronică bizară într-un „cimitir stelar” în care nu avea ce căuta, iar aceasta se învârte extrem de încet, o rotație durând 76 de secunde.

Cercetătorii de la Universitatea din Sydney au găsit semnalul radio (botezat PSR J0901-4046) emis de această stea neutronică bizară datorită telescopului radio Meerkat din Africa de Sud, deși nu se așteptau. Se credea că acea regiune a cerului aflată în observație nu conține pulsari, deoarece niciunul nu mai fusese observat înainte acolo.

• După ce a revoluționat astronomia și cosmologia, Telescopul Hubble este tot mai aproape de finalul exploziv
• Astronomii au descoperit un asteroid care se rotește atât de rapid încât ar fi trebuit să…

Iar acum este posibil să fi aflat de ce. Capturând imagini cu durata de 8 secunde, cercetătorii au văzut un singur impuls de la stea, care a trebuit să fie confirmat cu observații ulterioare din cauza perioadei sale de rotație neașteptat de lungă, scrie Interesting Engineering.

O stea neutronică bizară descoperită datorită norocului

„În mod uimitor, detectăm emisiile radio din această sursă doar pentru 0,5% din perioada de rotație”, a declarat dr. Manisha Caleb, coordonatorul studiului.

„Asta înseamnă că am fost foarte norocoși că fasciculul radio s-a intersectat cu Pământul. Prin urmare, este probabil ca în galaxie să existe mult mai multe astfel de stele care se învârt foarte încet, ceea ce are implicații importante pentru înțelegerea modului în care se nasc și îmbătrânesc stelele neutronice”, a adăugat Caleb.

Având în vedere perioada sa de rotație și natura semnalelor radio utilizate pentru a detecta astfel de stele, modul în care pulsarii (așa cum mai sunt numite aceste tipuri de stele) sunt detectați ar putea fi reconsiderat în viitor.

„Majoritatea căutărilor de pulsari nu au în vedere perioade atât de lungi, astfel că nu știm câte astfel de stele ar putea exista”, a spus Caleb.

Cercetarea a fost publicată în revista Nature.

Ce este o stea neutronică?

O stea neutronică este nucleul rămas al unei stele foarte mari care este comprimată în timpul unei supernove, dar nu atât de mult încât să devină o gaură neagră. Pentru că se rotesc atunci când sunt stele mari, legea momentului cinetic spune că forța acelei rotații se păstrează chiar și atunci când steaua este condensată la dimensiuni extrem de mici, relativ vorbind.

Din asta rezultă o stea neutronică care poate finaliza 100 sau mai multe rotații în fiecare secundă, în ciuda faptului că are dimensiunea unui oraș mare. Și pentru că stelele neutronice emit energie radio puternică de la suprafață, le putem observa în univers urmărind „pulsația” lor rapidă.

Semnalele radio pe care le emit acestea sunt însă puternic direcționate, aproape ca un fascicul, ceea ce înseamnă că trebuie să fii destul de norocos să fii în „linia de vedere” a fasciculului pentru a detecta impulsurile.

Universul ascunde cu siguranță multe alte secrete

Ca atare, este greu de știut cu exactitate cât de rare sunt de fapt stelele neutronice, deși au fost identificate aproximativ 3.000 până acum în Calea Lactee. În comparație cu cele 400 de miliarde de stele estimate din galaxia noastră, 3.000 reprezintă abia o picătură din oceanul cosmic.

Descoperirea acestei clase posibil noi de stele neutronice complică lucrurile și mai mult. „Acesta este începutul unei noi clase de stele neutronice. Încă nu a fost explorată existența unei legături cu alte clase. Probabil că există multe altele acolo. Trebuie doar să ne uităm”, a spus Caleb.

Vă recomandăm să citiți și:

Tuburile de lavă de pe Lună, un „loc ideal pentru a păstra în siguranță viitorul omenirii”

Cercetătorii cred că au aflat ce anume cauzează furtunile de praf de pe Marte

Planetele sistemelor stelare binare ar putea găzdui forme de viață extraterestră

Noi indicii despre „ușa” misterioasă de pe Marte. Ce a descoperit NASA?