Un studiu susține că sindromul impostorului nu ține cont de vârstă sau inteligență

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii care se subestimează sistematic pe ei înșiși și propria lor performanță suferă de așa-numitul sindrom al impostorului. Ei cred că orice succes se datorează circumstanțelor externe sau doar norocului. Acei oameni trăiesc cu teama constantă că „înșelăciunea” lor va fi expusă. Ce spune cel mai nou studiu despre sindromul impostorului despre acești oameni?

Într-un nou studiu, publicat în Personality and Individual Differences, psihologii de la Universitatea Martin Luther Halle-Wittenberg (MLU), din Germania, arată pentru prima dată că, chiar și în condiții de viață reală, fenomenul apare indiferent de vârstă, sex și inteligență.

• Test de cultură generală. Ce țări cuprinde Eurasia?
• Roverul Perseverance a ajuns în „Vestul Sălbatic” și a descoperit unele dintre cele mai vechi roci…

Până acum, fenomenul fusese investigat doar pe baza unor sondaje sau cazuri individuale.

Un studiu despre sindromul impostorului aplicat vieții reale

Este ceva normal ca oamenii să-și pună la îndoială abilitățile din când în când. „O cantitate sănătoasă de reflecție și îndoială de sine poate proteja o persoană de luarea unei decizii pripite”, explică Kay Brauer, de la Institutul de Psihologie de la MLU.

Cu toate acestea, există oameni care sunt permanent afectați de o cantitate masivă de îndoială de sine, în ciuda faptului că au o performanță bună, cum ar fi obținerea de note bune sau feedback pozitiv la locul de muncă.

„Ei cred că toate succesele lor nu sunt un produs al priceperii sau muncii lor grele, ci își atribuie propriile succese circumstanțelor externe, de exemplu norocului, sau cred că performanța lor este masiv supraestimată de alții. Eșecurile, pe pe de altă parte, sunt întotdeauna interiorizate, ca rezultat al propriilor neajunsuri”, adaugă Brauer. Acești oameni suferă de așa-numitul sindrom al impostorului, scrie Medical Xpress.

Această trăsătură de personalitate a fost până acum investigată doar în așa-numitele studii de vignetă. „Aceste studii determină cât de puternic sunt de acord participanții cu diverse afirmații teoretice, cum ar fi că le este greu să accepte laudele sau că le este teamă că nu vor putea repeta ceea ce au realizat”, explică Brauer.

Cum a decurs experimentul?

Psihologii de la Halle au făcut un studiu despre sindromul impostorului pentru prima dată în condiții reale. 76 de participanți au completat o serie de teste de inteligență și au primit feedback pozitiv despre ele, indiferent de performanța lor reală. Apoi au fost întrebați de ce cred că s-au descurcat atât de bine.

Studiul a arătat două lucruri: în primul rând, gradul auto-raportat al sindromului impostorului nu este legat de inteligența sau performanța măsurată efectiv. În al doilea rând, testul a susținut ipoteza că persoanele cu tendință de a avea sindromul impostorului își devalorizează performanța măsurată obiectiv și atribuie rezultatele pozitive unor cauze externe precum norocul, dar nu propriilor abilități.

„Aceste rezultate nu au nicio legătură cu vârsta și sexul”, spune Kay Brauer.

O subestimare permanentă a propriilor abilități este adesea însoțită de teama că această presupusă înșelăciune intelectuală va fi expusă mai devreme sau mai târziu și că persoana care suferă de sindromul impostorului va plăti prețul pentru asta.

Când a fost descoperit sindromul?

Sindromul impostorului a fost descris pentru prima dată în 1978 de către psihologii americani Pauline Clance și Suzanne Imes. Ele au observat că există un număr deosebit de mare de femei de succes care nu se consideră foarte inteligente.

„Sindromul impostorului nu este definit ca o boală psihică. Totuși persoanele care suferă de acesta prezintă o susceptibilitate mai mare la depresie”, spune Brauer, care speră că noul studiu va deschide calea unor posibile intervenții.

Programele de formare personalizate, de exemplu, ar putea ajuta la îmbunătățirea stimei de sine, a satisfacției în muncă și a bunăstării generale a celor afectați.

Vă recomandăm să citiți și:

Genele ar putea fi „vinovate“ de poftele noastre. Cum determină ele ce alimente consumăm?

Fumatul de canabis te face mai prietenos și mai puțin lacom, spune un cercetător

Legătura surprinzătoare dintre consumul de pește și cancerul de piele, conform unui nou studiu

Creierul tău este mai „fierbinte“ decât crezi. Ce temperaturi uimitoare poate atinge?