Șobolanii fac mici salturi de bucurie atunci când văd că alți șobolani sunt gâdilați

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Potrivit unui nou studiu, șobolanii fac mici salturi de bucurie pentru că le place să vadă cum alți șobolani sunt gâdilați.

Atunci când șobolanii „observatori” urmăresc cum sunt gâdilați alți șobolani, numiți „demonstratori” , observatorii fac ceva numit Freudensprünge („sărituri de bucurie”), iar regiunile creierului acestora se luminează atunci când ascultă sunetele pe care le emit șobolanii gâdilați. În esență, „râsul contagios” la șobolani ar putea fi ceva real.

Șobolanii sunt adorabili. De la condusul mașinilor mici pentru a se relaxa, până la a da din cap pe ritm sau la jocul de-a v-ați ascunselea, animăluțele par să fie capabilie de interacțiuni sociale cu mult peste așteptările noastre și formează contextele de testare perfecte pentru a înțelege regiunile creierului care sunt implicate.

Studiile recente au dus la schimbări semnificative în modul în care tratăm șobolanii, cercetările arătând că aceștia pot avea sentimente asemănătoare cu empatia și că maltratarea colegilor din laborator i-ar putea afecta.

Însă, din fericire, studiul de față cercetează comportamentul la gâdilat.

Șobolanii fac mici salturi de bucurie la vederea unui seamăn gâdilat

Gâdilatul este una dintre cele mai bune ferestre de observare asupra modului în care înțelegem empatia, abilitatea de a „împărtăși” emoțiile altora devenind foarte evidentă atunci când se întâmplă. Râsul spontan poate fi contagios pentru persoanele care pot empatiza cu „victima”, în timp ce indivizii cărora le lipsește empatia cu greu pot simți la fel, scrie IFL Science.

Cercetarea empatiei rozătoarelor a înregistrat progrese uriașe în ultimii ani, iar cercetătorii acestei lucrări doresc să se concentreze pe un subiect mai fericit, în comparație cu cercetările anterioare, care tind să se concentreze pe emoțiile negative. Pentru a face acest lucru, echipa a analizat o formă de bază de empatie numită „empatie primară”, despre care se crede că își are originea în anumite zone ale creierului.

Echipa a amenajat o cameră minusculă în care șobolanii observatori urmăreau cum sunt gâdilați șobolanii demonstratori, fie prin „gâdilat în aer”, fie prin gâdilat direct; șobolanii observatori nu au „scăpat” nici ei de gâdilat. Șobolanii au fost, de asemenea, supuși sunetelor făcute de un prieten gâdilat, pentru a vedea dacă reacționează la fel. În tot timpul, electrozii din creier au înregistrat activitate neuronală în regiunile de interes.

Un studiu despre empatia la animale

Atât atunci când au privit un video cu șobolani gâdilați, dar și atunci când acest lucru s-a întâmplat chiar în fața șobolanilor observatori, a fost înregistrată activitate în straturile profunde ale neuronilor somatosenzoriali ai trunchiului; dar numai atunci când văd animale reale gâdilate, șobolanii fac mici salturi de bucurie.

Cortexul somatosenzorial al trunchiului pare să se descarce atunci când șobolanii emit sunete vesele, sugerând că această regiune a creierului este direct implicată în râsul contagios și în empatia față de semenii gâdilați.

Rezultatele au arătat că râsul contagios poate necesita adesea experimentarea „pe viu” pentru a avea parte de efectul maxim și că cortexul somatosenzorial al trunchiului poate fi implicat în această formă primitivă de empatie. Acest lucru poate să nu fie limitat la șobolani, deoarece o varietate de alte animale sar și ele de bucurie.

Acum cercetătorii speră să continue să studieze emoțiile pozitive la animale. Cercetarea a fost publicată în jurnalul iScience.

Vă recomandăm să citiți și:

Un somn de bună calitate face femeile să fie mai ambițioase la locul de muncă

Expunerea la lumina naturală poate dezvălui momentul în care vei adormi

Cercetătorii au descoperit dezechilibrul genetic care ar putea duce la îmbătrânire

Un îndulcitor popular a fost asociat cu anxietate crescută la șoareci