„Moartea cea Mare” ar fi fost cauzată de erupții vulcanice, arată un studiu

Legătura dintre erupțiile vulcanice antice și cel mai mare eveniment de extincție pe care l-a văzut lumea a devenit recent și mai puternică. O nouă analiză a izotopilor de mercur a adus dovezi ale faptului că, în urmă cu un sfert de miliard de ani, locuri îndepărtate din emisfera sudică a Pământului au fost acoperite cu resturi rezultate în urma erupțiilor vulcanice din Siberia.

A urmat așa-numita „Moartea cea Mare”, cunoscută și drept evenimentul de extincție în masă din Permian-Triasic, în urma căruia cea mai mare parte a vieții a fost distrusă sub un cer plin de cenușă.

• Două dintre lunile lui Uranus ar putea susține oceane active
• Oamenii de știință au descoperit ARN și vitamina B3 în praful asteroidului Ryugu

Deși este clar cum s-au sfârșit lucrurile, respectiv, cu pierderea a mai bine de 90% din speciile marine și a peste 70% din vertebratele terestre, înțelegerea modului în care s-a desfășurat cel mai mare eveniment de dispariție de pe Pământ rămâne puțin neclară, în ciuda eforturile depuse de geologi.

Cercetarea de față a fost publicată în Nature Communications.

Erupțiile vulcanice, posibilă cauză a extincției din Permian-Triasic

Prin reunirea resturilor chimice prinse în roci și sedimente oceanice, geologii sunt destul de încrezători că erupțiile vulcanice au declanșat o cascadă de schimbări dramatice în atmosfera Pământului și în oceane, care au sufocat, în cele din urmă, animalele, potrivit Science Alert.

În cercetările anterioare, au fost folosite elemente precum zincul și nichelul pentru a se face legătura între schimbările din chimia oceanului și vulcanismul masiv și pierderea vieții marine. Însă aceste elemente se reciclează la suprafața Pământului, spre deosebire de izotopii de mercur, care oferă un semnal mult mai stabil al activității vulcanice.

De asemenea, multe studii privind acest eveniment de extincție în masă s-au concentrat pe situri din emisfera nordică, ceea ce face dificilă înțelegerea impactului vulcanismului asupra părții inferioare a Pământului. Acest lucru este semnificativ deoarece tot mai multe dovezi sugerează că marea extincție nu a fost un singur eveniment mortal, ci mai multe episoade de extincție care au avut loc în valuri pe parcursul a 100.000 de ani.

Ce dovezi au adus izotopii de mercur?

Astfel, paleoclimatologul Jun Shen de la Universitatea de Geoștiințe din China și colegii săi au început să detecteze izotopi de mercur în depozitele de rocă din două locații din emisfera sudică: bazinul Karoo din sudul Africii centrale și bazinul Sydney de pe coasta de est a Australiei.

În momentul extincției în masă, bazinele erau unite într-un singur supercontinent numit Pangeea, dar acum sunt separate de aproximativ 10.000 de kilometri și de Oceanul Indian. În ele, cercetătorii au găsit modele aproape identice: izotopii de mercur au atins un vârf în jurul sfârșitului Permianului.

Potrivit cercetătorilor, aceste dovezi, din ceea ce sunt până în prezent cele mai îndepărtate situri terestre de la „Capacanele siberiene”, uriașele curgeri de lavă formate de vulcanii care au pus capăt epocii în cauză, sugerează că mercurul a izbucnit din vulcanii din emisfera nordică și s-a răspândit în jurul globului.

„Cunoscând vârsta acestor depozite, putem lega mai definitiv momentul extincției de această erupție masivă din Siberia”, a explicat autorul studiului, geologul Tracy Frank, de la Universitatea Connecticut, SUA.

Fragilitatea vieții pe o planetă aflată sub presiunea schimbărilor climatice

„Nu a fost doar o zi foarte proastă pe Pământ, iar acest lucru se regăsește bine în noile rezultate, deoarece sugerează că vulcanismul este cauza principală”, a explicat Christopher Fielding, un alt geolog de la Universitatea Connecticut.

Așadar, oricât de mult am încerca să reconstituim succesiunea de evenimente care au dus la cel mai mare eveniment de extincție de pe Pământ, poate că un mesaj mai important de asimilat este fragilitatea vieții pe o planetă violentă, care astăzi se află sub presiunea acelorași schimbări climatice, anume creșterea temperaturilor și a gazelor cu efect de seră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mercurul, cheia în elucidarea celui mai mare eveniment de extincție de pe Pământ

„Gorgonele” au supraviețuit extincției Permian-Triasic, dar nu pentru mult timp. Ce arată noile cercetări?

Cel mai mare eveniment de extincție de pe Pământ ar fi fost cauzat de microbi

Pământul s-ar putea confrunta cu a șaptea extincție în masă, nu cu a șasea