„Gorgonele” au supraviețuit extincției Permian-Triasic, dar nu pentru mult timp. Ce arată noile cercetări?

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

„Gorgonele” au supraviețuit marii extincții din Permian, în ciuda rapoartelor exacerbate privind extincția în masă, arată noi cercetări în domeniu. Se credea că aceste paleo-animale bizare au dispărut odată cu majoritatea formelor de viață de pe Pământ la acea vreme, dar oamenii de știință au descoperit recent că unele dintre aceste așa-numite gorgone au supraviețuit până în perioada triasică. Totuși, acestea nu au supraviețuit multă vreme, fiind denumite în limba engleză ca „dead clade walking”.

O analiză asupra a trei specimene găsite în Bazinul Karoo din Africa de Sud dezvăluie că acest grup cu dinți de sabie, cunoscut ca Gorgonopsia, prădători dominanți în timpul Permianului târziu au reușit să supraviețuiască „Marii Morți”.

• Noi studii au descoperit de ce sunt unii oameni magneți pentru țânțari

În timpul acestui eveniment, care a avut loc în urmă cu 251 de milioane de ani și care a fost cunoscut și drept extincția de la sfârșitul perioadei Permiane, au murit 90% dintre speciile existente la acea vreme. „Gorgonele” au fost o excepție, dar în ciuda supraviețuirii, perspectivele lor nu erau prea mari, conform Live Science.

Ce înseamnă sintagma „dead clade walking”, referitoare la supraviețuirea „gorgonelor”?

„Dead clade walking este un termen folosit în studiile referitoare la extincție, care se referă la momentul în care un grup de organisme supraviețuiește tehnic unei extincții în masă, dar este atât de afectat de aceasta încât nu se mai recuperează niciodată și mai zăbovește puțin înainte de a dispărea în cele din urmă”, a declarat Christian Kammerer, cercetător curator de paleontologie la Muzeul de Științe Naturale din Carolina de Nord din Raleigh, SUA, cocercetător al proiectului.

Poate că „gorgonele” au supraviețuit milioane de ani după marea extincție, „dar nu au continuat să se diversifice niciodată și nu au atins o însemnătate pentru ecosistem, astfel încât acestea sunt deja „moarte” din punct de vedere macroevolutiv”, a explicat cercetătorul Christian Kammerer.

Un craniu de gorgonă din genul Cyonosaurus, recunoscut de către cercetători

„Gorgonele” – numite după gorgonele monstruoase din mitologia greacă, a căror înfățișare îi putea transforma pe oameni în piatră – au existat cu mult înainte să apară dinozaurii, în timpul Triasicului, în urmă cu aproximativ 240 de milioane până la 230 de milioane de ani.

Cercetătorii aveau cunoștință de un craniu parțial de Gorgonopsian din bazinul Karoo, care datează din epoca Induan din Triasic. Alți cercetători au respins acel craniu, crezând că fusese identificat greșit sau datat incorect. Dar o nouă investigație a dezvăluit că era „cu siguranță un gorgonopsian”, posibil din genul Cyonosaurus, a declarat Kammerer și autorul principal Julien Benoit, cercetător principal de paleontologie la Institutul de Studii Evolutive al Universității Witwatersrand din Johannesburg, Africa de Sud.

Apoi, cei doi cercetători au analizat alte două specimene, probabil tot membri ai Cyonosaurus, din bazinul Karoo. Dintre cele trei specimene de Gorgonopsian, două provin din situri care acoperă granița dintre Permo-Triasic, iar cel de-al treilea provine dintr-un strat triasic timpuriu.

Cum explică specialiștii supraviețuirea Cyonosaurusului după extincție?

Este posibil ca Cyonosaurus să fi supraviețuit marii extincții datorită mărimii sale mici, alimentației abundente și flexibile. Carnivorul de mărimea unei vulpi – care avea un bot îngust, alungit și plin de dinți – era una dintre cei mai mici gorgone cunoscute până acum.

Acestea erau prădători mici, care se adaptau de regulă mai bine ecosistemelor în schimbare decât prădătorii mari și specialiști, și, prin urmare, aveau mai multe șanse să facă față evenimentelor catastrofale, a spus Kammerer.

„Așadar, dacă ar exista vreun Gorgonopsian la care ne-am aștepta să supraviețuiască în Triasic, acesta ar fi Cyonosaurus”, a spus el.

După extincția în masă, biodiversitatea s-a prăbușit în Bazinul Karoo, iar un animal erbivor, cu colți, numit Lystrosaurus, care a trăit în unele perioade ale Permianului și Triasicului, a crescut vertiginos în număr.

Cercetarea este în curs de desfășurare, „iar o examinare mai amănunțită a acestor situri este necesară”, a spus echipa.

Vă mai recomandăm și:

Medusa, povestea adevărată din spatele Gorgonei cu privire ucigătoare

8 legende cu şerpi din mitologiile lumii

Originile mitologiei dragonului. Au existat cu adevărat aceste creaturi?

Mitul lui Oedip, povestea din mitologia greacă care l-a inspirat și pe Enescu