Oamenii de știință au descoperit că microplasticele ajung și în creierul uman

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un nou studiu a fost realizat pe un model animal cu administrare orală de micro și nanoplastice, în acest caz polistiren, un plastic utilizat pe scară largă care se găsește și în ambalajele alimentare.

Condusă de Lukas Kenner (Departamentul de Patologie de la MedUni Viena și Departamentul de Patologie a Animalelor de Laborator de la Vetmeduni) și Oldamur Hollóczki (Departamentul de Chimie Fizică, Universitatea din Debrecen, Ungaria), echipa de cercetători, care a publicat studiul în Nanomaterials, a reușit să stabilească faptul că particule minuscule de polistiren pot fi detectate în creier la doar două ore după ingestie.

Mecanismul care le-a permis acestora să treacă de bariera hemato-encefalică era necunoscut anterior științei medicale.

„Cu ajutorul modelelor computerizate, am descoperit că o anumită structură de suprafață (coroana biomoleculară) era crucială pentru a permite particulelor de plastic să treacă în creier”, a explicat Oldamur Hollóczki.

Ce este bariera hemato-encefalică?

Bariera hemato-encefalică este o barieră celulară importantă care împiedică agenții patogeni sau toxinele să ajungă la creier. Intestinul are un perete protector similar (bariera intestinală), care poate fi, de asemenea, străpuns de micro și nanoplastice, după cum au demonstrat diverse studii științifice, scrie EurekAlert.

Se desfășoară cercetări intense privind efectele particulelor de plastic asupra sănătății în organism.

Micro și nanoplasticele din tractul gastrointestinal au fost deja asociate cu reacții inflamatorii și imune locale și cu dezvoltarea cancerului.

„În creier, particulele de plastic ar putea crește riscul de inflamație, de tulburări neurologice sau chiar de boli neurodegenerative precum Alzheimer sau Parkinson”, a declarat Lukas Kenner, subliniind că sunt necesare mai multe cercetări în acest domeniu.

Efectele microplasticelor asupra sănătății în organism

Nanoplasticele sunt definite ca având o dimensiune mai mică de 0,001 milimetri, în timp ce la o dimensiune cuprinsă între 0,001 și 5 milimetri, unele microplastice sunt încă vizibile cu ochiul liber.

Micro și nanoplasticele intră în lanțul alimentar prin diverse surse, inclusiv prin deșeuri de ambalaje.

Dar nu doar alimentele solide joacă un rol, ci și lichidele: potrivit unui studiu, oricine bea cei 1,5-2 litri de apă pe zi din sticle de plastic, cât se recomandă, va ajunge să ingereze aproximativ 90.000 de particule de plastic pe an în acest proces.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Stratul de protecție pentru țesături care reduce poluarea cu microplastice

Vești îngrijorătoare! Numărul microplasticelor de pe fundul mării s-a triplat în ultimii 20 de ani

Un studiu arată că plouă cu microplastice, iar oamenii au subestimat fenomenul

Microplasticele au fost detectate pentru prima dată în laptele matern uman