Vaccinul împotriva bolii Lyme a existat cândva, dar antivacciniștii au spulberat orice șansă de a fi folosit

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În urmă cu 20 de ani, exista un vaccin împotriva bolii Lyme pentru persoanele care trăiau în zone de risc. În zilele noastre, nu mai poate fi procurat. 

Se estimează că aproape o jumătate de milion de oameni suferă de boala Lyme în fiecare an doar în SUA. Cea mai frecventă boală transmisă de vectori în America este purtată de căpușe, ale căror mușcături răspândesc bacteria Borrelia burgdorferi la oameni.

• Leo Kanner, medicul care a descris pentru prima dată autismul și cum a ajuns lumea să…
• Un studiu amplu arată că ne-am înșelat în privința postului. Cum ne afectează creierul?

Boala se vindecă printr-un tratament de antibiotice ce trebuie administrat timp de câteva săptămâni, dar nu la toată lumea. O parte din cei infectați, mai ales după diagnosticare sau terapie întârziată, dezvoltă simptome neurologice, cardiace sau reumatologice, adesea cronice.

Cum a apărut vaccinul împotriva bolii Lyme?

Dar lucrurile ar fi putut sta altfel. În urmă cu două decenii, a existat un vaccin împotriva bolii Lyme pentru persoanele care trăiau în zonele cu risc. Dar a fost retras de compania farmaceutică producătoare la câțiva ani după ce a fost aprobat, din cauza temerilor antivacciniștilor, a unui proces colectiv nefondat și a scandalurilor din presă. Așa a ajuns un vaccin util să fie abandonat.

Povestea este descrisă în mai multe publicații științifice.

De asemenea, povestea este redată și într-o discuție educativă de pe Twitter de către dr. Ryan Marino. Vaccinul LYMErix™ a fost aprobat de Food And Drug Administration (FDA) pe 21 decembrie 1998, fiind un medicament dezvoltat de compania numită atunci SmithKlineBeecham. Acesta a fost primul vaccin aprobat pentru prevenirea bolii.

Cât de eficient era vaccinul?

Nu era vaccinul perfect. Era nevoie de trei doze pe parcursul unui an pentru a ajunge la o protecție completă și această protecție nu era garantată. Eficacitatea vaccinului a fost de 80%. Asta înseamnă că aproximativ una din cinci persoane complet vaccinate putea dezvolta în continuare boala dacă era infectată.

Nu se știa sigur cât de eficient ar fi fost la copii (care reprezintă o populație cu risc ridicat) și împotriva subspeciilor internaționale ale bacteriilor, care sunt mai frecvente în Asia și Europa. Totuși, un vaccin care protejează patru din cinci oameni este mai bun decât nicio protecție.

Un vaccin împotriva bolii Lyme versus jurnaliștii în căutare de senzațional

În decembrie 1999, la un an după acordarea licenței, pe paginile web dedicate evidențierii efectelor secundare au început să apară reclamații privind reacțiile adverse ale vaccinului, acestea ajungând apoi pe canalele de știri principale, care erau dornice să prezinte aceste „victime ale vaccinului”.

Firma de avocatură Sheller, Ludwig & Bailey, din Philadelphia, a intentat un proces colectiv împotriva SmithKlineBeecham. Procesul a reprezentat 121 de persoane care au susținut că au avut o reacție adversă severă la vaccin, cea mai frecventă plângere fiind artrita.

Prima recunoaștere a bolii Lyme în Statele Unite a fost în 1977. Medicii bănuiau că se întâmplă ceva ciudat la un grup de tineri din orașul Lyme, din Connecticut, care a dezvoltat „artrită reumatoidă”. Exact, artrita este un simptom comun al bolii Lyme, iar cercetările din anii 2000 indică faptul că unii oameni păreau să aibă o predispoziție genetică la dezvoltarea artritei dacă se infectau.

Începând cu 1990, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) și FDA au menținut Sistemul de Raportare a Evenimentelor Adverse ale Vaccinurilor (VAERS). Abordarea le permitea să găsească efecte secundare rare care ar fi putut fi ratate în timpul studiilor clinice.

Inițiativa a avut succes la identificarea efectelor secundare rare ale altor vaccinuri, cum ar fi RotaShield®. Pentru acest vaccin împotriva bolii Lyme, 1,4 milioane de doze au fost distribuite în SUA până în 2001. Au existat 905 reacții ușoare care au dispărut de la sine și 59 de cazuri de artrită.

Beneficiile aduse de vaccin depășeau riscurile

Numărul de cazuri a fost echivalent cu cel care era de așteptat pentru o populație nevaccinată. Au existat încercări de a asocia unele dintre cazuri de acea predispoziție genetică care provoacă artrita la persoanele infectate, aceasta fiind presupusa cauză a efectelor vaccinului. Acest lucru nu a putut fi dovedit.

FDA și-a reunit panoul consultativ pe 31 ianuarie 2001. Au fost prezenți oameni din ambele „tabere”, precum și consilieri independenți. În urma numeroaselor mărturii, FDA a concluzionat că beneficiile vaccinului au continuat să depășească riscurile și nu au fost necesare modificări pentru etichetare.

Modul în care presa a prezentat totul a dus la o scădere dramatică a utilizării vaccinurilor. Producătorul, numit acum GlaxoSmithKline, a decis să retragă LYMErix™ de pe piață în februarie 2002. După cum se raportează într-o lucrare din revista Epidemiology & Infection, în 2003, compania a soluționat procesul plătind cheltuieli de judecată de peste 1 milion de dolari pentru avocații acuzatori.

„Victimele vaccinului” nu au primit niciun ban, notează IFL Science.

Mai multe vaccinuri sunt acum în dezvoltare; dar deocamdată, în SUA, nu există nimic disponibil împotriva unei boli care devine din ce în ce mai frecventă, ce poate fi extrem de periculoasă și, în unele cazuri rare, chiar mortală.

Vă recomandăm să citiți și:

Un material necunoscut până acum ar putea revoluționa tratamentul cancerului

Ce înălțime trebuie să aibă partenerul ideal? Un studiu sugerează că ar trebui să ne revizuim așteptările

Descoperire îngrijorătoare: Microplasticele rămân în căile noastre respiratorii

Dieta mediteraneană ar putea întineri creierul cu până la 9 luni