Stresul din primii ani de viață afectează creierul mai mult decât un traumatism cranian

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au început să exploreze dacă stresul din primii ani de viață agravează efectele unui traumatism cranian din copilărie asupra sănătății și comportamentului mai târziu în viață. Astfel, într-un studiu pe animale, stresul a modificat nivelul de activare a mai multor gene din creier decât cele care au fost modificate de o lovitură la cap.

Se știe deja că rănile la cap sunt frecvente la copiii mici, în special în urma căzăturilor, și pot fi legate de tulburări de dispoziție și dificultăți sociale care apar mai târziu în viață. Experiențele negative din copilărie sunt, de asemenea, foarte frecvente și pot crește riscul de boli mintale și abuz de substanțe la vârsta adultă.

„Nu știm însă cum pot interacționa aceste două lucruri”, a declarat autorul principal al studiului, Kathryn Lenz, profesor asociat de psihologie la Ohio State University.

„Am vrut să înțelegem dacă experimentarea unei leziuni cerebrale traumatice în contextul unor circumstanțe de stres la începutul vieții ar putea modula răspunsul la leziunile cerebrale. Iar folosirea unui model animal ne permite să intrăm cu adevărat în mecanismele prin care aceste două lucruri ar putea avea un impact asupra dezvoltării creierului pe măsură ce are loc.”

Stresul a modificat nivelul de activare a multor gene din creier

Acest prim set de experimente la șobolani sugerează că potențialul stresului din primii ani de viață de a duce la consecințe asupra sănătății pe tot parcursul vieții ar putea să nu fie pe deplin apreciat, a spus Lenz.

„Am descoperit că mult mai multe gene au fost exprimate diferențiat ca urmare a manipulării noastre cu stresul din timpul vieții timpurii decât manipularea cu leziuni cerebrale traumatice”, a spus Lenz.

Cercetătorii au separat temporar șobolanii nou-născuți de mamele lor zilnic, timp de 14 zile, pentru a induce un stres care să imite efectele experiențelor adverse din copilărie, care includ o varietate de evenimente potențial traumatice.

În ziua 15, un moment în care șobolanii sunt echivalenți din punct de vedere al dezvoltării cu un copil mic, șobolanilor stresați și non-stresați li s-a administrat fie un traumatism cranian asemănător unei contuzii sub anestezie, fie niciun traumatism cranian. Trei condiții – stresul singur, traumatismul cranian singur și stresul combinat cu traumatismul cranian – au fost comparate cu șobolanii nevătămați, ne-stresați.

Potențialul stresului din primii ani de viață

Primul autor, Michaela Breach, studentă absolventă în laboratorul lui Lenz, a examinat modificările expresiei genice în regiunea hipocampusului animalelor mai târziu, în perioada juvenilă, folosind secvențierea ARN cu un singur nucleu.

Stresul singur și stresul combinat cu leziuni cerebrale traumatice (TBI) au produs câteva rezultate demne de remarcat. Ambele condiții au activat căile din neuronii excitatori și inhibitori asociate cu abilitatea creierului de a se adapta la tot felul de schimbări – în cea mai mare parte pentru a promova flexibilitatea, dar uneori, atunci când schimbările sunt neadaptate, ducând la rezultate negative.

Ambele condiții au avut, de asemenea, un efect asupra semnalizării legate de oxitocină, un hormon legat de comportamentul matern și de legătura socială.

Consecințe asupra sănătății pe tot parcursul vieții

Stresul singur și combinat cu TCC a activat această cale a oxitocinei, dar leziunile cerebrale de sine stătătoare au inhibat-o.

În testele de comportament la șobolani care au ajuns la vârsta adultă, doar animalele care au experimentat stresul din primii ani de viață au fost predispuse să intre mai frecvent într-un spațiu larg-deschis – o locație care, de obicei, face ca rozătoarele să se simtă vulnerabile în fața prădătorilor, scrie MedicalXpress.

„În general, acest lucru sugerează că ar putea să își asume mai multe riscuri mai târziu în viață, ceea ce este în concordanță cu datele umane care arată că stresul din primii ani de viață poate crește riscul pentru anumite afecțiuni precum ADHD, care poate fi caracterizat de un comportament de asumare a riscurilor sau de tulburări legate de consumul de substanțe”, a spus Breach.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un studiu indică o posibilă legătură între stresul cronic și Alzheimer

Un loc de muncă stresant duce la boli de inimă, dar în mod surprinzător doar la bărbați

Cercetătorii au dezvoltat un dispozitiv portabil care monitorizează stresul fără durere și în mod automat

Stresul ne îmbătrânește biologic, dar procesul ar putea fi inversat