Nu suntem chiar atât de speciali pe cât credem și s-ar putea să nu fim singuri în Univers, susține o nouă teorie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Omenirea ar putea să nu fie extraordinară, ci mai degrabă rezultatul evolutiv natural pentru planeta noastră și probabil pentru altele, conform unei noi teorii pentru modul în care viața inteligentă s-a dezvoltat pe Pământ.

Modelul, care infirmă teoria „treptelor dificile”, veche de zeci de ani, conform căreia viața inteligentă a fost un eveniment incredibil de improbabil, sugerează că poate nu a fost chiar atât de greu sau improbabil.

O echipă de cercetători de la Penn State, care a condus lucrările, a declarat că noua interpretare a originii omenirii crește probabilitatea existenței vieții inteligente în alte părți ale Universului.

„Originile noastre și locul nostru în Univers”

„Aceasta este o schimbare semnificativă în modul în care ne gândim la istoria vieții”, a declarat Jennifer Macalady, profesor de geostiințe la Penn State și coautor al lucrării, care a fost publicată în revista Science Advances.

„Aceasta sugerează că evoluția vieții complexe poate fi mai puțin o chestiune de noroc și mai mult o interacțiune între viață și mediul său, deschizând noi modalități de cercetare interesante în încercarea noastră de a înțelege originile noastre și locul nostru în Univers.”

Dezvoltat inițial de fizicianul teoretician Brandon Carter în 1983, modelul „etapelor dificile” susține că originea noastră evolutivă a fost foarte puțin probabilă din cauza timpului necesar pentru ca oamenii să evolueze pe Pământ în raport cu durata totală de viață a soarelui – și, prin urmare, probabilitatea existenței unor ființe asemănătoare oamenilor dincolo de Pământ este extrem de scăzută, scrie EurekAlert.

Rezultatul evolutiv natural pentru planeta noastră

În noul studiu, o echipă de cercetători care a inclus astrofizicieni și geobiologi a susținut că mediul Pământului a fost inițial neospitalier pentru multe forme de viață și că etapele cheie ale evoluției au devenit posibile doar atunci când mediul global a atins o stare „permisivă”.

„De exemplu, viața animală complexă necesită un anumit nivel de oxigen în atmosferă, astfel încât oxigenarea atmosferei Pământului prin intermediul microbilor și bacteriilor fotosintetizante a fost un pas evolutiv natural pentru planetă, care a creat o fereastră de oportunitate pentru dezvoltarea unor forme de viață mai recente”, a explicat Dan Mills, cercetător postdoctoral la Universitatea din München și autor principal al lucrării.

„Susținem că viața inteligentă ar putea să nu necesite o serie de momente norocoase pentru a exista”, a declarat Mills, care a lucrat în laboratorul de astrobiologie al lui Macalady la Penn State în calitate de cercetător universitar.

„Oamenii nu au evoluat devreme sau târziu în istoria Pământului, ci la timp, atunci când condițiile erau întrunite. Poate că este doar o chestiune de timp și poate că alte planete sunt capabile să realizeze aceste condiții mai rapid decât Pământul, în timp ce altor planete le-ar putea lua chiar mai mult timp.”

Predicția centrală a teoriei „pașilor dificili” afirmă că în Univers există foarte puține sau chiar deloc alte civilizații, deoarece pași precum originea vieții, dezvoltarea celulelor complexe și apariția inteligenței umane sunt improbabili pe baza interpretării lui Carter conform căreia durata de viață totală a soarelui este de 10 miliarde de ani, iar vârsta Pământului de aproximativ 5 miliarde de ani.

O teorie veche de zeci de ani

În noul studiu, cercetătorii au propus ca momentul originii omului să poată fi explicat prin deschiderea secvențială a „ferestrelor de habitabilitate” de-a lungul istoriei Pământului, determinată de schimbările în disponibilitatea nutrienților, temperatura de la suprafața mării, nivelul salinității oceanelor și cantitatea de oxigen din atmosferă. Având în vedere toți factorii care intervin, aceștia au afirmat că Pământul a devenit doar recent ospitalier pentru omenire – este pur și simplu rezultatul natural al acestor condiții în acțiune.

„Suntem de părere că, în loc să ne bazăm predicțiile pe durata de viață a soarelui, ar trebui să folosim o scară de timp geologică, deoarece atât timp este necesar pentru ca atmosfera și peisajul să se schimbe”, a declarat Jason Wright, profesor de astronomie și astrofizică la Penn State și coautor al lucrării.

„Acestea sunt scări de timp normale pe Pământ. Dacă viața evoluează odată cu planeta, atunci ea va evolua pe o scară de timp planetară, într-un ritm planetar.”

Wright a explicat că o parte din motivul pentru care modelul „treptelor” a prevalat atât de mult timp este că acesta provine din propria sa disciplină, astrofizica, care este domeniul implicit utilizat pentru a înțelege formarea planetelor și a sistemelor celeste. Lucrarea echipei este o colaborare între fizicieni și geobiologi, fiecare învățând din domeniul celuilalt pentru a dezvolta o imagine nuanțată a modului în care evoluează viața pe o planetă precum Pământul.

Cercetătorii au declarat că intenționează să testeze modelul lor alternativ, inclusiv să pună sub semnul întrebării statutul unic al „etapelor” evolutive propuse.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum ne-ar putea ajuta un super-Pământ să găsim viață în Univers?

Este posibil ca viața de pe Venus să ajungă acolo de pe Pământ?

Când și cum s-au adaptat oamenii la viața în deșert?

O nouă formulă ar putea schimba modul în care căutăm viața în Univers