Mulți oameni se chinuie să alerge un kilometru; alții pot parcurge un traseu de 10 kilometri fără prea mult efort. Dar există și cei care îndrăznesc să participe la „ultramaratoane”, adică curse mai lungi de 42,2 kilometri. Totuși, cât de mult poți să alergi fără să te oprești?
Cât poți să alergi fără să te oprești? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să definim ce înseamnă „a te opri”. Dean Karnazes deține recordul neoficial pentru cea mai lungă alergare fără somn, parcurgând 563 km în trei zile și jumătate, în 2005.
În 2023, ultramaratonistul Harvey Lewis a stabilit un nou record într-un tip special de competiție numit „backyard ultra”. În acest format, alergătorii trebuie să finalizeze o buclă de 6,7 km în fiecare oră, până când doar unul mai rămâne în cursă. Lewis a reușit să finalizeze 108 astfel de bucle în tot atâtea ore, adunând un total de 724 km în 4,5 zile, cu doar câteva minute de pauză între ture.
Deoarece ultramaratoniștii iau adesea pauze scurte pentru a merge, a mânca, a-și lega șireturile sau a merge la toaletă, nu există un record oficial pentru cea mai lungă alergare fără oprire. Dacă ar exista, cea mai mare limitare ar fi nevoile fiziologice. „Cred că urinarea ar fi factorul limitator”, a spus Jenny Hoffman, fiziciană la Universitatea Harvard (SUA) și ultramaratonistă, care deține recordul mondial pentru cea mai rapidă traversare a Americii pe jos (47 zile, 12 ore și 35 de minute).
Lăsând la o parte pauzele necesare, oamenii au mai multe trăsături care îi fac extrem de eficienți în alergările de anduranță, a explicat Guillaume Millet, fiziolog la Universitatea Jean Monnet din Saint-Étienne (Franța). Spre deosebire de alte animale, oamenii au mușchi fesieri mari pentru propulsie, pot stoca energie elastică în tendoane și au ligamente puternice la nivelul gâtului pentru a-și menține creierul stabil în timpul alergării.
De asemenea, suntem foarte bine adaptați la alergarea pe căldură, datorită capacității noastre de a ne regla temperatura corporală prin transpirație. „Chiar dacă temperatura exterioară este ridicată, suntem capabili să ne menținem temperatura centrală relativ scăzută, iar acesta este un avantaj uriaș față de majoritatea speciilor”, a spus Millet pentru Live Science.
Cu toate acestea, oamenii nu au evoluat special pentru a alerga distanțe extreme. „Până de curând, majoritatea oamenilor au fost nevoiți să muncească din greu pentru a supraviețui. Dacă alergi corect, nu te accidentezi și te alimentezi corespunzător, corpul poate face lucruri uimitoare, dar asta nu înseamnă că am evoluat pentru astfel de performanțe. Este doar o extrapolare extremă a unor adaptări normale”, a explicat Daniel Lieberman, biolog evoluționist la Harvard.
Factorii fizici, precum accidentările, oboseala musculară sau lipsa somnului, pot obliga un alergător să se oprească pentru recuperare. Dar anduranța mintală are și ea un rol esențial. Pentru a continua să se miște timp de zile întregi, ultramaratoniștii trebuie să depășească durerea și epuizarea.
„Am evoluat cu o capacitate extraordinară de a ne forța să facem lucruri ieșite din comun. Trebuie să îți dorești să continui. Aș spune că factorul limitator principal în anduranța umană este psihicul”, a spus Lieberman.
Cei care își împing limitele la extrem au nevoie de un antrenament intens pentru a evita accidentările. Înainte de a traversa America, Hoffman ajunsese să alerge 322 km pe săptămână, pentru a-și dezvolta atât rezistența aerobă, cât și densitatea osoasă necesară pentru a-i rezista impactului repetitiv cu asfaltul.
Chiar și așa, tot mai mulți oameni încearcă ultramaratoane în fiecare an, participarea crescând cu 1.676% din 1996 până în 2020. Pe măsură ce acest sport devine mai popular, noi alergători vor încerca și poate chiar vor reuși să doboare recorduri.
„Cred că această limită va continua să fie împinsă mai departe”, a spus Hoffman.
Două modalități cheie de a reduce oboseala la locul de muncă
Cât de departe te poate duce frumusețea în carieră? Studiile arată că destul de departe
Fericirea în țările sărace nu este la fel ca în alte țări. Când sunt oamenii cei mai fericiți?
Spermatozoizii poartă urmele stresului din copilărie, arată un studiu