Războiul meteorologic: Cât de adevărat este tot ce crezi că știi?

Aproape dintotdeauna, oamenii și-au dorit să poată controla vremea și fenomenele meteorologice după bunul plac și nevoi. Odată cu avansul științei și al tehnologiei, s-ar părea că am reușit. Dar cu ce preț?

Începuturile erei de modificare a climei prin metode științifice au avut loc în 1946, odată cu experimentele desfășurate de Vincent J. Schaefer și Irving Langmuir în Laboratoarele de Cercetare General Electric din New York (SUA).

• Marile planete s-ar naște în haos, a descoperit un telescop retras al NASA
• Telescopul Hubble a „tras cu ochiul” la coconii care formează stele într-o galaxie vecină

Experimentele celor doi chimiști americani, desfășurate atât în laborator, cât și în atmosfera Pământului, au demonstrat că așa-numiții nori super-reci (norii compuși din picături de apă la temperaturi sub pragul de îngheț) ar putea fi disipați. Astfel, cercetătorii au observat că, atunci când norii super-reci erau „însămânțați” cu gheață carbonică, se formau cristalele de gheață suficient de mari pentru a cădea din nori.

Multe substanțe pot fi folosite pentru „însămânțarea” norilor

Nu doar gheața carbonică dar și alte substanțe pot fi folosite pentru „însămânțarea” norilor. Spre exemplu, atunci când iodură de argint sau de plumb sunt arse, acestea creează un fum de particule minuscule. Acestea produc cristale de gheață în norii super-reci. Vaporii de apă se depozitează apoi pe cristalele de iodură de argint sau de plumb.

Deși multe alte materiale pot duce la formarea de cristale de gheață, cele menționate mai sus sunt cele mai folosite. În mare parte din cazuri, gheața carbonică este aruncată din avioane, însă iodura de argint poate fi produsă la sol și apoi transporată de curenții de aer, introdusă prin intermediul avioanelor sau produsă cu dispozitive pirotehnice.

O gamă largă de teste și proiecte științifice pentru modificarea vremii au fost derulate în mai multe țări. Cele mai mari astfel de programe au avut loc în Statele Unite, fosta Uniune Sovietică, Australia și Franța, transmite Enciclopedia Britanică.

Informații eronate sau greșit înțelese despre modificarea vremii

Eficiența „însămânțării” norilor continuă să fie dezbătută, însă dovezil sugerează că, cel puțin puțin în condițiile meteorologice optime, metoda ar putea duce la intensificarea considerabilă a precipitațiilor. În alte cazuri, „însămânțarea” ar putea duce la scăderea cantității de precipitații sau pur și simplu ar putea avea zero efecte.

Există, de asemenea, multiple informații eronate sau greșit înțelese despre modificarea vremii. Un lucru este sigur, anume că nu există dovezi care să arate că „însămânțarea” norilor este o cauză directă a secetelor. Astfel de perioade fără precipitații au de-a face cu circulația generală din atmosferă. De asemenea, este clar că atunci când nu există nori pe cer, nu poate avea loc nici „însămânțarea” norilor.

Interesul Guvernului SUA pentru controlarea vremii nu este nou

Pe măsură ce oamenii de știință au dezvoltat metode pentru modificarea vremii, au apărut și probleme de natură ecologică, socială și legală. Numeroase state americane au adoptat deja legi care guvernează activitățile de modificare meteorologică. De asemenea, au avut loc și procese în care părțile implicate au argumentat că ar avea drept de proprietate asupra norilor și a precipitațiilor din aceștia.

Interesul Guvernului SUA pentru controlarea vremii nu este ceva nou, datând din cel puțin 1891 și atingând un apogeu la începutul anilor 1970. După aceea, Tratatul pentru Modificarea Ecologică a interzis armele meteorologice cu efecte „răspândite, de durată sau severe” folosite în „scopuri ostile”. Din 1977 și până acum, tratatul a fost semnat de 78 de țări.

Modificarea vremii este posibilă

Există cel puțin trei motive pentru care informațiile false despre controlul vremii continuă să fie răspândite, explică Justin Key Canfil, profesor de tehnologii emergente la Universitatea Carnegie Mellon din Pennsylvania, SUA.

Primul ar fi că, într-o anumită măsură, modificarea vremii este posibilă. Unele dintre cele mai cunoscute exemple ar fi „însămânțarea norilor” în Arabia Saudită pentru sprijinul agriculturii sau eforturile Chinei de a reducere a norilor înaintea Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2022. Totodată, guvernele din întreaga lume încearcă să afle dacă astfel de activități ar putea combate cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice. Totuși, realitatea este că tehnologia actuală pentru control vremii este deosebit de primitivă. Chiar și așa, dezinformarea despre „armele meteorologice” este dificil de dezmințit.

O țintă perfectă pentru conspiraționiști

Al doilea motiv ar fi că multe dintre tehnici ar putea avea un potențial ofensiv sau defensiv, în funcție de modul în care sunt folosite. Interesul serviciilor secretele și al Forțelor Aeriene ale SUA pentru armele meteorologice tactice a continuat de-a lungul anilor, însă toate programele cunoscute pentru controlul vremii din 1977 și până astăzi au avut o direcție pașnică. Având în vedere că vorbim aici despre o ramură complicată a științei, ceva despre care publicul general nu știe prea multe și poate înțelege greșit cu ușurință, controlul vremii a fost de-a lungul timpului o țintă perfectă pentru conspiraționiști.

Al treilea motiv este faptul că multe dintre programe se desfășoară în secret. Companiile trebuie să-și protejeze metodele și activitățile de cercetare. În caz contrar, competitorii le-ar putea fura secretele. Astfel, toată această tăcere alimentează teoriile conspirației, mai ales atunci când guvernele sunt prinse nepregătite.

Guvernele controlează fără să ne spună vremea de pe Pământ?

Spre exemplu, în 1952, o inundație devastatoare a cuprins satul Lynmouth din Marea Britanie. 50 de ani mai târziu, în 2001, documente desecretizate au dezvăluit că Forțele Armate Britanice desfășurau experimente de „însămânțare” a norilor în apropiere înainte de inundație. O legătură nu înseamnă neapărat și o cauză directă, însă faptul că Forțele Armate Britanice au ținut totul secret și au insistat că nu au fost efectuate experimente înainte de 1955 a dus la noi suspiciuni, chiar dacă nu au existat dovezi că experimentele ar fi produs în mod direct inundația.

Adesea folosită ca un exemplu pentru faptul că guvernele controlează fără să ne spună vremea de pe Pământ, rețeaua HAARP din Gakona, Alaska tinde să fie preferata conspiraționiștilor. HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program) este o instalație științifică pentru studiul ionosferei Pământului.

Sistemul HAARP este un transmițător radio uriaș

De fapt, rețeaua nu este capabilă să influențeze vremea de la suprafața Pământului, darămite cicloane tropicale sau alte fenomene meteorologice extreme. În esență, sistemul HAARP este un transmițător radio uriaș, potrivit Administrație Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA) din SUA.

Rețeaua de antene HAARP a fost construită pentru a ajuta la înțelegerea ionosferei Pământului, cum ar fi modul în care afectează comunicațiile prin satelit, cum reacționează la activitatea solară și cum influențează vremea de pe Terra. De asemenea, HAARP a fost concepută și pentru aplicații militare, cum ar fi îmbunătățirea comunicațiilor și navigației în regiunile polare și detecția structurilor subterane.

Totuși, HAARP a fost vizată de numeroase teorii ale conspirației, unele dintre cele mai răspândite fiind:

• Manipularea vremii: Unii oameni au susținut că HAARP a fost folosit pentru a controla vremea, provocând dezastre naturale, cum ar fi uragane, cutremure și tsunamiuri;
• Controlul minții: Unii oameni au susținut că HAARP a fost folosit pentru controlul minții sau în scopuri de spălare a creierului, pe baza ideii că undele radio ar putea influența comportamentul uman;
• Comunicarea cu civilizațiile extraterestre: Unii oameni au speculat că HAARP a fost folosit pentru a comunica cu forme de viață extraterestre.

Totuși, aceste afirmații au fost dezmințite de oamenii de știință și experți în domeniu. Comunitatea științifică a transmis în repetate rânduri că rețeaua HAARP nu este capabilă să provoace dezastre naturale, să controleze mințile sau să comunice cu extratereștrii.

HAARP, un program de cercetare legitim cu scopuri științifice

De asemenea, dovezile științifice susțin ideea că HAARP este un program de cercetare legitim cu scopuri științifice. Cercetările desfășurate la HAARP au contribuit la înțelegerea mai bună a ionosferei, care are implicații pentru o serie de domenii științifice și tehnologice, inclusiv comunicații, navigație și vremea spațială.

În cele din urmă, indiferent de oricât de multe ori ar dezminți cercetătorii anumite teorii ale conspirației, este limpede că este în natura umană să fim atrași de necunoscut și să căutăm mereu un motiv ascuns pentru ceea ce nu înțelegem pe deplin.

***

Acest articol face parte din seria „Conspirații cu Generalul Emil Străinu”, emisiunea care te ține cu sufletul la gură în fiecare joi, de la ora 22:00, LIVE pe canalul de YouTube CANCAN.ro.

Generalul Emil Străinu, expert în fenomene aerospațiale și specialist în fenomene neidentificate, dezvăluie cele mai importante informații despre evenimente controversate, secrete bine păzite și fenomene misterioase care ne înconjoară. În fiecare ediție, vor fi explorate subiecte tabu, de la dosare clasificate și tehnologie secretă, până la teorii despre viitorul omenirii și forțele nevăzute care influențează lumea.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Câți dintre români sunt îngrijorați de efectele schimbărilor climatice

A fost descoperit încă un efect al schimbărilor climatice asupra oamenilor

Microbi unici descoperiți în pădurea Amazoniană ar putea influența schimbările climatice

Topirea calotelor glaciare din Antarctica încetinește cel mai puternic curent oceanic de pe Pământ