NASA oprește încă două instrumente ale misiunii Voyager. Inginerii de la Laboratorul de Propulsie Jet (JPL) al NASA din California de Sud au oprit experimentul de raze cosmice de pe Voyager 1 pe 25 februarie și urmează să dezactiveze instrumentul pentru particule încărcate de energie joasă de pe Voyager 2 pe 24 martie.
NASA oprește încă două instrumente ale misiunii Voyager. Pe fiecare sondă vor continua să funcționeze trei instrumente științifice, într-o încercare de a gestiona treptat reducerea sursei de energie a celor două nave spațiale.
Lansate în 1977, Voyager 1 și 2 folosesc un sistem de alimentare bazat pe radioizotopi, care generează electricitate din căldura degajată de dezintegrarea plutoniului. Ambele pierd aproximativ 4 wați de energie pe an.
„Voyager sunt adevărate vedete ale explorării spațiale încă de la lansare și vrem să le menținem în funcțiune cât mai mult posibil. Dar energia electrică este pe sfârșite. Dacă nu dezactivăm acum câte un instrument pe fiecare Voyager, am mai avea doar câteva luni înainte de a fi nevoiți să declarăm încheierea misiunii”, a declarat Suzanne Dodd, managerul misiunii Voyager la JPL.
Fiecare dintre cele două nave spațiale transportă un set identic de zece instrumente științifice. Unele dintre ele, concepute pentru a colecta date în timpul survolurilor planetare, au fost dezactivate după ce Voyager 1 și 2 șși-au încheiat explorarea giganților gazoși din Sistemul Solar.
Instrumentele care au rămas în funcțiune sunt cele considerate esențiale pentru studierea heliosferei, o bulă protectoare formată din vânt solar și câmpuri magnetice generate de Soare, și a spațiului interstelar, regiunea de dincolo de heliosferă. Voyager 1 a ajuns la granița heliosferei și a intrat în spațiul interstelar în 2012, iar Voyager 2 a făcut același lucru în 2018. Nicio altă sondă construită de om nu a operat vreodată în această regiune, amintește Phys.org.
Pentru a economisi energie, în octombrie anul trecut, echipa a dezactivat instrumentul de măsurare a plasmei de pe Voyager 2, care analiza densitatea și direcția fluxului de particule încărcate electric. Instrumentul similar de pe Voyager 1 fusese deja oprit de ani buni din cauza performanței degradate.
Sistemul de raze cosmice dezactivat recent pe Voyager 1 era format din trei telescoape concepute pentru a studia razele cosmice, inclusiv protonii proveniți din galaxie și de la Soare, prin măsurarea energiei și a fluxului acestora. Datele colectate de aceste telescoape au ajutat echipa să determine momentul și locația exactă în care Voyager 1 a părăsit heliosfera.
Instrumentul de pe Voyager 2, care urmează să fie dezactivat la sfârșitul lunii martie, măsoară ioni, electroni și raze cosmice provenite din sistemul nostru solar și din galaxie. Acesta este format din două subsisteme: un telescop pentru măsurători energetice ample și un analizor pentru studii mai detaliate ale magnetosferei.
Ambele subsisteme folosesc o platformă rotativă pentru a acoperi un câmp vizual de 360 de grade, iar aceasta este alimentată de un motor pas cu pas, care generează un impuls de 15,7 wați la fiecare 192 de secunde. Motorul a fost testat pentru 500.000 de rotații, suficiente pentru a garanta funcționarea în timpul întâlnirilor cu Saturn din 1980. Până la dezactivare, acesta va fi efectuat peste 8,5 milioane de rotații.
„Sondele Voyager și-au depășit cu mult misiunea lor inițială de a studia planetele exterioare. Orice informație suplimentară pe care am obținut-o de atunci este nu doar un bonus științific valoros pentru studiul heliosferei, ci și o dovadă a ingineriei excepționale din spatele sondelor Voyager, care continuă să funcționeze chiar și după aproape 50 de ani”, a declarat Patrick Koehn, om de știință în cadrul programului Voyager la sediul NASA din Washington.
Inginerii misiunii au încercat să evite oprirea instrumentelor științifice cât mai mult timp posibil, deoarece datele colectate de Voyager 1 și 2 sunt unice. Dacă aceste două instrumente sunt oprite, sondele ar trebui să mai aibă energie pentru aproximativ un an înainte ca echipa să fie nevoită să dezactiveze încă un instrument de pe fiecare navă.
Între timp, Voyager 1 va continua să opereze magnetometrul și sistemul de unde plasmatice. Instrumentul său pentru particule încărcate de energie joasă va rămâne activ până la sfârșitul anului 2025, dar va fi oprit anul viitor. Voyager 2 își va menține active instrumentele pentru câmp magnetic și unde plasmatice pentru o perioadă mai lungă, iar sistemul său de raze cosmice este programat să fie dezactivat în 2026.
Grație acestui plan de economisire a energiei, inginerii cred că cele două sonde ar putea rămâne funcționale cu cel puțin un instrument activ până în anii 2030. Totuși, având în vedere că sondele Voyager au rezistat 47 de ani în spațiul cosmic îndepărtat, echipa este conștientă că provocările neașteptate ar putea scurta acest interval.
Voyager 1 și Voyager 2 rămân cele mai îndepărtate obiecte construite de om. Voyager 1 se află la peste 25 miliarde de kilometri de Pământ, iar Voyager 2 la peste 21 miliarde de kilometri. Distanța enormă face ca un semnal radio trimis de pe Pământ să ajungă la Voyager 1 în peste 23 de ore și la Voyager 2 în aproximativ 19 ore și jumătate.
„În fiecare minut al fiecărei zile, sondele Voyager explorează o regiune în care nicio altă navă nu a ajuns vreodată. Asta înseamnă și că fiecare zi ar putea fi ultima. Dar ar putea fi și ziua în care descoperim ceva nou despre spațiul interstelar. De aceea, facem tot ce ne stă în putere pentru ca Voyager 1 și 2 să-și continue călătoria cât mai mult timp posibil”, a declarat Linda Spilker, om de știință al proiectului Voyager la JPL.
Bugetul celui mai puternic telescop spațial construit vreodată de omenire ar putea fi tăiat
Ce substanțe a găsit Telescopul James Webb în atmosfera unei pitice cenușii?
Un supercomputer de la NASA a găsit o spirală asemănătoare Căii Lactee la marginea Sistemului Solar