Din august 2012, un robot solitar străbate neobosit suprafața stâncoasă a planetei Marte, într-o misiune științifică fascinantă. NASA a publicat prima imagine cu roverul Curiosity văzut din spațiu.
De-a lungul șederii sale în Craterul Gale, roverul Curiosity i-a oferit omenirii informații valoroase despre geologia și istoria apei de pe Planeta Roșie, deschizând o fereastră unică spre o lume care, deși pare asemănătoare cu a noastră, este în esență cu totul diferită.
Însă o imagine recentă cu roverul Curiosity văzut din spațiu, surprinsă de sonda spațială Mars Reconnaissance Orbiter, face mai tangibilă realitatea existenței lui Curiosity: într-o izolare aproape totală, pe o planetă străină, departe de locul de origine, roverul își continuă neobosit misiunea de a descoperi tainele lui Marte.
Pe 28 februarie, în timp ce survola Craterul Gale, sonda de orbitare a reușit să fotografieze roverul, un punct minuscul, negru, pierdut printre dunele palide ale planetei. Potrivit NASA, este posibil ca aceasta să fie prima imagine în care Curiosity este surprins în mișcare pe suprafața marțiană de către un vehicul orbital.
În spatele micii siluete se întinde un șir șerpuit de urme gri, urmele roților lui Curiosity, care se întind pe o distanță de aproximativ 320 de metri, parcurse în 11 sesiuni de deplasare între 2 februarie și momentul fotografierii. Aceste urme nu vor rezista mult, Marte este o planetă capricioasă, cu vânturi violente care vor șterge în cele din urmă urmele trecerii robotului.
Desigur, 320 de metri nu e o distanță mare pentru un om, dar Curiosity se deplasează extrem de lent, viteza sa maximă fiind de doar 160 de metri pe oră, de circa 40 de ori mai mică decât viteza medie de mers a unui om.
Această viteză redusă are mai multe motive: ajută la economisirea energiei, în condițiile în care roverul, deși greu, este alimentat de un generator nuclear cu o putere modestă de 110 wați. Deplasarea lentă permite și o navigare mai sigură pe un teren imprevizibil și accidentat.
Până acum, Curiosity a parcurs în total doar 34,59 kilometri. În februarie, roverul explora canalul Gediz Vallis, o formațiune despre care oamenii de știință cred că a fost sculptată de inundații masive care au lăsat în urmă depozite de roci. Acolo, Curiosity a descoperit și un depozit de sulf pur, o descoperire pe care cercetătorii încă încearcă să o înțeleagă.
De atunci, roverul a părăsit canalul și a investigat mai multe formațiuni, inclusiv o ridicătură numită Devil’s Gate, unde a efectuat analize chimice ale rocilor Cahuilla și Santa Ynez, și a fotografiat o structură stratificată supranumită Hale Telescope.
În prezent, Curiosity se îndreaptă spre o zonă de creste care formează un model în rețea, cunoscut sub numele de „boxwork formations”, aflată la baza muntelui Sharp. Pe Pământ, astfel de formațiuni apar când apele subterane circulă prin fisuri în roci, lăsând în urmă minerale care, în timp, formează un relief delicat, în rețea. Se presupune că aceleași procese ar fi putut avea loc și pe Marte, însă Curiosity trebuie să studieze locul mai atent pentru a confirma.
Cercetătorii sunt interesați și de compoziția acestor minerale, care au fost depuse într-un mediu subteran, un spațiu mai cald și mai umed decât suprafața marțiană de astăzi. Astfel de condiții ar fi fost mai prielnice pentru apariția vieții microbiene. Dacă Marte a găzduit vreodată forme de viață, boxworkul ar putea fi unul dintre cele mai promițătoare locuri unde să căutăm dovezi, scrie Science Alert.
Roboții marțieni sunt cu adevărat minunați: simboluri ale spiritului de explorare, ale rezistenței și ale curiozității fără limite care definesc umanitatea. Puteți urmări călătoria lui Curiosity și ultimele noutăți științifice pe blogul misiunii NASA.
Astronomii au descoperit că super-Pământurile sunt ceva obișnuit în Cosmos
Cercetătorii spun că materia întunecată ar da semnale de existență
Vântul solar ar produce apă pe Lună, dezvăluie un studiu inovator al NASA