Cercetătorii de la Universitatea Nagoya din Japonia au descoperit că stelele variabile de tip cefeide din galaxia noastră vecină, Micul Nor al lui Magellan (SMC), se mișcă în direcții opuse pe două axe distincte.
Astfel, oamenii de știință au observat că stelele mai apropiate de Pământ se deplasează spre nord-est, în timp ce stelele mai îndepărtate se mișcă spre sud-vest.
Acest nou tipar de mișcare co-există cu o altă mișcare în direcții opuse nord-vest – sud-est, observată anterior la stelele masive, scrie EurekAlert.
Aceste mișcări bidirecționale complexe pe două axe diferite indică faptul că SMC este întinsă de mai multe forțe gravitaționale externe – de vecina sa mai mare, Marele Nor Magellan (LMC), într-o direcție, și de un alt mecanism necunoscut în cealaltă direcție.
Descoperirile au fost publicate în revista The Astrophysical Journal Letters.
Acest studiu este primul care analizează mișcările stelare din Micul Nor al lui Magellan luând în considerare distanțele individuale ale stelelor. Studiile anterioare presupuneau că toate stelele se află la aceeași distanță de Pământ (200.000 ani-lumină), din cauza lipsei unor măsurători precise – o simplificare excesivă care ar fi putut conduce la erori.
Cercetătorii au folosit date de la satelitul Gaia pentru a analiza peste 4.200 de stele variabile Cepheid – stele care pulsează prin expansiune și contracție ritmică, cauzând variații de luminozitate.
Astronomii pot măsura cu precizie distanțele acestora față de Pământ, comparând durata ciclurilor de luminozitate. Luând în calcul aceste distanțe individuale, cercetătorii au putut analiza mișcările stelelor cu o precizie mai mare decât în studiile anterioare.
Un studiu anterior al aceluiași grup de cercetători a raportat că Micul Nor al lui Magellan este întinsă de Marele Nor al lui Magellan, galaxia sa vecină și mai mare. Cele două galaxii sunt legate gravitațional și interacționează între ele. Aceste interacțiuni au influențat probabil structura și evoluția lor.
„Există de asemenea posibilitatea ca influența gravitațională a propriei noastre Căi Lactee sau efectele unei întâlniri apropiate în trecut între cele două galaxii să contribuie la întinderea Micului Nor al lui Magellan”, a declarat Dr. Kengo Tachihara de la Departamentul de Fizică al Universității Nagoya.
Cercetarea a confirmat, de asemenea, teoria conform căreia Micul Nor al lui Magellan nu se rotește, sugerând astfel că această galaxie mică și neregulată are o dinamică unică, probabil influențată de interacțiunile gravitaționale cu Calea Lactee și LMC.
„Descoperirea contrazice teoriile anterioare privind structura și dinamica galaxiei. Trebuie să regândim modul în care Micul Nor al lui Magellan, Marele Nor al lui Magellan și Calea Lactee interacționează. Sunt necesare noi simulări care să ia în considerare natura nerotativă a SMC pentru a înțelege aceste relații complexe,” a explicat Satoya Nakano, doctorand și autor principal al studiului.
Telescopul Hubble a surprins o galaxie spectaculoasă care ascunde un defect major
O galaxie vecină cu a noastră pare să se destrame chiar sub ochii astronomilor
Premieră în astronomie! Un telescop a găsit o pereche cosmică ciudată într-o galaxie învecinată