Tinerii martori la violență domestică, mai predispuși să devină la rândul lor victime. Iată cum îi putem ajuta!

În discuțiile naționale despre violența domestică și cea în familie, accentul este, pe bună dreptate, pus pe femeile care trec prin astfel de abuzuri și pe modalitățile prin care pot fi ajutate. Însă un alt aspect esențial, adesea ignorat, este impactul profund asupra copiilor. Tinerii care sunt martori la violență domestică sunt mai predispuși să devină victime ale acesteia.

Tinerii care sunt martori la violență domestică sunt mai predispuși să devină victime ale acesteia. Expunerea copiilor sau a adolescenților la violența dintre părinți sau îngrijitori este recunoscută drept o formă de abuz asupra copilului. Iar realitatea este greu de imaginat: unii copii sunt obligați să își spioneze unul dintre părinți, să încerce să-l apere, să intervină între agresor și victimă sau chiar să fie folosiți drept ostatici.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

După un episod violent, tot ei sunt cei care pot chema ambulanța, își îngrijesc părintele rănit, asistă la intervenția poliției sau sunt nevoiți să-și părăsească locuința pentru a se adăposti în altă parte.

Dacă ne dorim cu adevărat să-i punem capăt violenței într-o singură generație, copiii trebuie să fie o prioritate. Studiile arată clar: cei care trăiesc în familii violente se confruntă cu probleme de sănătate, dificultăți de învățare, tulburări emoționale și comportamente dificile, subliniază Phys.org.

Statistici alarmante din Australia

Conform „Australian Personal Safety Survey” (2021–2022), un adult din opt (13%) a fost martor la violență domestică înainte de a împlini 15 ani. De două ori mai mulți au văzut violență îndreptată împotriva mamei decât împotriva tatălui.

Mai mult, există dovezi în creștere că tinerii expuși la violență domestică au șanse mai mari să devină victime ale mai multor forme de abuz.

Un alt studiu, „Australian Child Maltreatment Study”, a arătat că 40% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani care au suferit abuz în copilărie au fost victimele a mai multor tipuri de abuz.

Cei care au fost martori la violență asupra mamei lor în copilărie au șanse de 2,5 ori mai mari să devină victime ale violenței în cuplu după vârsta de 15 ani.

Tinerii care sunt martori la violență domestică sunt mai predispuși să devină victime. De ce se repetă cercul violenței?

Nu știm exact de ce acești copii sunt mai vulnerabili ca adulți. O ipoteză este că, trăind într-un mediu abuziv, ajung să normalizeze comportamentul.

Datele „National Community Attitudes Survey on Violence Against Women” arată că 23% dintre australieni consideră violența domestică drept o reacție exagerată la stresul cotidian, o mentalitate periculoasă, care poate perpetua abuzul.

Nu există date clare despre câți copii martori ai violenței ajung, la rândul lor, agresori. Însă studii internaționale indică faptul că martorii violenței în familie sunt cel mai predispuși să devină agresori la maturitate (28%), urmați de cei care au atitudini permisive față de violența asupra femeilor (24%).

Veștile bune vin de la „Australian Institute of Family Studies”, care arată că băieții care cresc cu tați afectuoși și pozitivi au cu 48% mai puține șanse de a deveni agresori în familie.

Așadar, da, există un risc real ca violența domestică să se repete de la o generație la alta. Dar nu este regula generală: doar 1 dintre 3 femei (34%) care au văzut violență asupra mamei lor ajunge victimă în relația adultă. La bărbați, proporția e chiar mai mică: 1 din 7 (14%).

Vocea copiilor: între frică și speranță

„Ca cercetători, de cele mai multe ori identificăm probleme, nu soluții. De aceea, reziliența copiilor încă este slab înțeleasă. În două proiecte de cercetare, echipa noastră a discutat cu tineri care au trăit alături de tați abuzivi. Le-am oferit spațiu pentru a-și exprima vocea, iar mulți au mărturisit că le este teamă să intre în relații intime”, spune dr. Kristin Diemer, de la The University of Melbourne (Australia).

Știau de „ciclul violenței” și nu voiau să repete comportamentul tatălui.

Un proiect pilot desfășurat în vestul Melbourne-ului a arătat că tinerii afectați de violență trăiesc cu: frică pentru prezent, anxietate legată de viitor și dificultăți în a lega prietenii.

Dar sprijinul individual, intens, i-a ajutat să câștige încredere, să își reducă fricile și, în final, să fie mai fericiți.

Totuși, aceste studii sunt mici, iar cercetarea cu copii presupune riscuri, etică și timp, ceea ce înseamnă că adesea nu există fonduri suficiente pentru a le include vocile.

Tinerii care sunt martori la violență domestică sunt mai predispuși să devină victime, dar speranța vine din intervenția timpurie

Datele existente arată clar: impactul pe termen lung al expunerii la violență domestică în copilărie este real. Însă arată și că există speranță.

Doar puțini copii ajung să repete ciclul violenței. Iar copiii pot fi ajutați. Intervenția timpurie, sprijinul personalizat și înțelegerea profundă a nevoilor lor pot face diferența.

Participarea tinerilor la cercetare și conferințele recente, precum cea organizată de „Australia’s National Research Organisation for Women’s Safety”, arată clar: copiii înțeleg foarte bine ce li s-a întâmplat, știu ce funcționează pentru ei și mai ales ce nu funcționează.

Există deja dovezi solide despre ce poate preveni și opri violența domestică. Ceea ce ne trebuie acum este investiție pe termen lung și atenție reală pentru nevoile copiilor.

Vă recomandăm să citiți și:

Neurologii de la Harvard au descoperit că psihedelicele ar putea „reseta” creierul

Test de cultură generală. De ce biscuiții au găuri?

Oamenii de știință au descoperit o mutație genetică asociată cu nevoia scăzută de somn

Vârsta la care apar schimbări în creierul nostru dacă renunțăm la exerciții fizice