Experții cred că demența ar putea începe chiar din copilărie

Se estimează că peste 60 de milioane de oameni trăiesc cu demență, ceea ce duce la peste 1,5 milioane de decese anual și un cost global pentru sistemele de sănătate de aproximativ 1,3 trilioane de dolari.

În ciuda deceniilor de cercetări științifice și a miliardelor investite, demența nu are încă un leac.

• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar
• Albert Einstein a avut dreptate: Timpul se scurge mai repede pe planeta Marte!

Contrar a ceea ce cred mulți, demența nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii sau a geneticii. Se estimează că până la 45% dintre cazurile de demență ar putea fi prevenite prin reducerea expunerii la 14 factori de risc modificabili, răspândiți la nivel global.

Mulți dintre acești factori – cum ar fi obezitatea, lipsa de activitate fizică sau fumatul – sunt, în mod tradițional, studiați din perioada de mijloc a vieții (între 40 și 60 de ani).

Peste 60 de milioane de oameni trăiesc cu demență

Din acest motiv, multe organizații de sănătate publică și asociații dedicate demenței recomandă intervenții în această perioadă, pentru beneficii maxime, scrie ScienceAlert.

Mulți factori de risc legați de stilul de viață apar încă din adolescență și persistă până la vârsta adultă. Așadar, cea mai eficientă strategie este prevenirea acestor comportamente încă de la început, nu schimbarea lor târzie.

Dar cum rămâne cu perioade și mai timpurii din viață? Ar putea demența să își aibă originile chiar din copilărie sau din viața intrauterină? Tot mai multe dovezi sugerează că da și că expunerea la factori de risc în primii 10 ani de viață (sau chiar în timpul sarcinii) poate avea efecte pe termen lung asupra riscului de demență.

Demența nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii

Creierul nostru trece prin trei etape majore: Dezvoltare (copilărie), Stabilitate (viață adultă), Declin (vârsta înaintată).

Cea mai mare parte a cercetărilor despre demență se concentrează pe perioada de declin. Dar se observă tot mai mult că unele diferențe structurale și funcționale ale creierului la vârstnici par să își aibă originea încă din copilărie.

De exemplu, în studiile pe termen lung, s-a constatat că abilitatea cognitivă la vârsta de 70 de ani este puternic influențată de nivelul cognitiv de la vârsta de 11 ani.

Altfel spus, diferențele cognitive observate la vârstnici existau adesea încă din copilărie, nu doar ca rezultat al declinului.

Așadar, fiecare persoană are un risc unic, determinat de factori multipli. Iar medicarea în masă a tinerilor nu este soluția.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un sudiu amplu a identificat 15 factori care favorizează demența timpurie

Dacă tratăm hipertensiunea arterială, reducem și riscul de demență, au descoperit cercetătorii

Antidepresivele pot accelera declinul cognitiv la pacienții cu demență

Cercetătorii de la Harvard spun că trebuie să renunțăm la mezeluri dacă vrem să reducem riscul de demență