Ce beneficii poate oferi cu adevărat psihoterapia profundă?

Deși mulți oameni se îndreaptă către terapie în căutarea de soluții concrete, adevărata transformare personală nu vine întotdeauna în forma pe care o anticipăm.

Pentru cei care au intrat pentru prima dată într-un cabinet de psihoterapie, așteptările sunt adesea clare: vrem sfaturi, vrem răspunsuri, vrem să ni se spună ce să facem. Însă, în spatele acestei dorințe se ascunde adesea o evitare subtilă: vrem să gestionăm emoțiile, nu să le simțim cu adevărat.

• De ce mahmureala este mai greu de suportat odată cu vârsta?
• Cât de sănătos este un pahar de vin în fiecare zi?

Odată ce terapia devine mai profundă, cum este cazul psihanalizei sau psihoterapiei psihodinamice, se dezvăluie o realitate surprinzătoare. În loc să ofere rețete, terapeutul poate frustra tocmai această nevoie de control. Iar în acea frustrare, apare ocazia unei transformări reale.

Ce propune terapia profundă?

Încercarea de a ne „optimiza” viața poate deveni un fel de evitare elegantă a durerii. Dorința de a face față emoțiilor cu ajutorul unor tehnici rapide poate duce, paradoxal, la o existență mai superficială, chiar dacă bine organizată. Terapia profundă propune un alt model: un spațiu fertil în care mintea să poată crește și să învețe să tolereze ceea ce părea anterior de nesuportat.

Această capacitate de a simți și de a reflecta, în loc de a reacționa automat, poate transforma relațiile, cariera, modul în care creștem copiii și, în cele din urmă, felul în care ne privim pe noi înșine, notează The Guardian.

Nu există scurtături

Trăim într-o epocă în care orice problemă pare a avea o soluție digitală. O simplă căutare online oferă mii de sugestii: exercițiile fizice ajută la sănătatea mintală, mindfulness-ul reduce stresul, iar jurnalele de recunoștință sau cărțile de colorat pot induce o stare de calm. Acestea pot avea un rol pozitiv, dar nu sunt suficiente pentru a trata dureri mai vechi, traume profunde sau dinamici inconștiente care sabotează bucuria de a trăi.

Psihoterapia autentică presupune, paradoxal, o confruntare cu adevăruri aparent opuse: viața este și extrem de complicată, și surprinzător de simplă. Un gest abia perceptibil, un oftat într-o ședință, poate deschide uși către amintiri adânc îngropate, emoții uitate și convingeri de sine formate în copilărie, dar care au modelat întreaga viață adultă.

Odată ce aceste dinamici sunt înțelese și emoțiile pot fi trăite în siguranță, se eliberează un spațiu interior. Și în acel spațiu devine posibilă bucuria sinceră și simplă: razele calde ale Soarelui pe față, culorile vibrante dintr-o pictură de Hockney, gustul unui biscuit cu ciocolată, râsul unui copil sau un schimb de priviri cu un străin într-un parc.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Modul în care psihopații procesează durerea ar putea explica lipsa lor de empatie

Femeile din România amână până în ultimul ceas mersul la psiholog, arată un sondaj

Teatrul românesc la finalul secolului al XIX-lea: „A fost o adevărată psihoză”

Psihologii spun că empatia față de durerea altora își atinge maximul la începutul vârstei adulte