Persoanele cu demență trăiesc mai mult. Speranța de viață a persoanelor diagnosticate cu demență a crescut în ultimii ani, pe fondul progreselor importante în diagnosticare și îngrijire, potrivit unui nou studiu internațional condus de un cercetător de la University of Waterloo (Canada).
Persoanele cu demență trăiesc mai mult. Cercetarea a analizat date provenite de la peste 1,2 milioane de persoane cu vârsta de peste 60 de ani, diagnosticate cu demență, din opt regiuni ale lumii, în perioada 2000-2018. În cinci dintre aceste regiuni, printre care și Ontario (Canada), s-a constatat o scădere a riscului de deces în timp.
„Demența reprezintă o prioritate globală în domeniul sănătății publice. Înțelegerea modului în care evoluează rata de supraviețuire a persoanelor cu demență, în timp și în diferite sisteme de sănătate, îi poate ajuta pe decidenți să evalueze impactul real al bolii asupra serviciilor de sănătate și îngrijire socială”, a declarat dr. Hao Luo, profesoară asistentă la School of Public Health Sciences și autoare principală a studiului.
Potrivit ei, îmbunătățirea speranței de viață este probabil rezultatul progreselor în prevenirea și îngrijirea demenței, al tratamentelor medicamentoase mai eficiente, dar și al intervențiilor psihosociale adaptate nevoilor individuale.
„Cunoașterea duratei de viață după un diagnostic de demență este esențială, atât pentru pacienți și familiile lor, în vederea luării unor decizii informate legate de îngrijire, cât și pentru medici, care pot astfel oferi o îngrijire mai bine direcționată. De asemenea, îi ajută pe decidenți să estimeze mai precis povara reală a bolii asupra sistemelor de sănătate”, a mai spus dr. Luo.
Dintre cele opt regiuni analizate (Ontario, Regatul Unit, Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Finlanda, Germania și Noua Zeelandă), doar în Noua Zeelandă s-a observat o creștere a riscului de deces după primul diagnostic spitalicesc de demență. Datele din Finlanda și Germania nu au fost concludente, scrie Eurek Alert.
„Am fost surprinși să vedem o creștere constantă a mortalității în Noua Zeelandă între 2014 și 2018. Am descoperit ulterior că acest fenomen a coincis cu o reformă națională care a transferat diagnosticarea și gestionarea cazurilor necomplicate de demență către medicina primară, pentru a degreva serviciile de specialitate. Astfel, pacienții cu demență ajung mai târziu în spitale, când boala este deja avansată, ceea ce duce la o rată a mortalității mai mare după primul diagnostic spitalicesc”, a declarat Luo.
Scăderea constantă a riscului de mortalitate observată în cinci dintre regiuni acoperă 84% dintre participanții la studiu. Canada, Regatul Unit, Coreea de Sud, Taiwan, Finlanda și Germania au deja strategii naționale pentru demență, fie implementate, fie în curs de dezvoltare.
Luo a mai precizat că viitoarele sale cercetări se vor concentra pe impactul comorbidităților (afecțiuni asociate): „Pentru a analiza datele internaționale într-un mod standardizat, a fost nevoie de anumite compromisuri, printre care și excluderea efectului comorbidităților asupra supraviețuirii în demență. Unul dintre obiectivele mele viitoare este să înțeleg mai bine tiparele de comorbiditate și influența acestora asupra duratei de viață la pacienții cu demență.”
Studiul a fost publicat în revista Communications Medicine.
Neuroplasticitatea: minunea adaptabilității creierului uman
Veninul scorpionului amazonian poate ucide celulele cancerului mamar
Biblioterapia sau cum poate lectura să vindece psihicul dacă alegem cartea potrivită
Prietenii falși: cine sunt, cum îi depistăm și cum reacționăm?