Munca după pensionare, asociată cu o satisfacție mai mare a vieții, în special la bărbați

Munca după pensionare poate fi o binecuvântare sau o povară, în funcție de cine o evaluează. Pentru mulți, gândul de a nu avea nimic de făcut după pensionare este neliniștitor, în timp ce alții așteaptă cu nerăbdare să își umple zilele cu activități pentru care nu au avut timp înainte.

Dar care este realitatea vieții după pensionare? Există diferențe între bărbați și femei? Vor alege unii să continue să lucreze chiar și dacă nu mai au nevoie de bani?

Un nou studiu încearcă să răspundă la aceste întrebări. Pe măsură ce speranța de viață crește și tot mai mulți oameni rămân în câmpul muncii mai mult timp, impactul acestor schimbări a început să atragă interesul cercetătorilor și al factorilor de decizie.

Studiul a fost publicat în Journal of Happiness Studies.

Cum privesc oamenii munca după pensionare?

Deși mai multe cercetări au analizat motivațiile și efectele avute de munca după pensionare, puține au evaluat diferențele dintre bărbați și femei din acest punct de vedere.

Acest studiu a analizat motivațiile pentru munca post-pensionare și efectele sale asupra satisfacției în viață și stării emoționale la vârstnici, comparând apoi rezultatele în funcție de gen. Cercetătorii au folosit date din „Social Survey”, realizat de Biroul Central de Statistică al Israelului pentru perioada 2017-2020, concentrându-se pe adulți evrei peste vârsta de pensionare (62+ pentru femei, 67+ pentru bărbați), un eșantion de 3.326 de femei și 2.003 bărbați, indică Phys.org.

Au fost analizați factorii care influențează decizia de a lucra, diferențiind între muncă cu normă întreagă și cu jumătate de normă, apoi a fost studiată relația dintre volumul și caracteristicile muncii și nivelul de satisfacție în viață și starea de bine emoțională.

Rezultatele au arătat, în general, asocieri pozitive între munca după pensionare și starea de bine, însă acestea depindeau de mai mulți factori. De exemplu, bărbații care lucrau cu normă întreagă după pensionare raportau un nivel mai ridicat de satisfacție în viață și de stare de bine emoțională, indiferent de tipul de job. În schimb, femeile pensionare raportau o creștere a satisfacției în viață doar dacă aveau locuri de muncă bine plătite și cu statut ridicat, iar acest lucru nu includea și beneficii pentru starea emoțională.

Autorii studiului notează: „În ansamblu, munca contribuie la starea de bine a vârstnicilor, oferind beneficii financiare și non-financiare, precum implicarea socială, fiind totodată o sursă de identitate și stimă de sine. Am constatat o legătură mai puternică între muncă și starea de  bine în rândul bărbaților decât al femeilor.”

Munca după pensionare, asociată cu o satisfacție mai mare a vieții. Cum se explică descoperirea?

O posibilă explicație ar putea fi legată de rolurile tradiționale de gen: pentru bărbați, munca este o componentă principală (poate chiar unică) a identității personale, în timp ce femeile își găsesc sensul și satisfacția și în alte roluri.

Rezultatele mai arată că motivațiile pentru munca post-pensionare diferă de la un sex la altul. Bărbații și femeile cu nevoi economice mai mari tind să caute locuri de muncă cu normă întreagă. Totuși, femeile cu perspective bune pe piața muncii (locuri de muncă de calitate) sunt mai predispuse să lucreze cu normă întreagă, ceea ce sugerează că ele sunt mai selective: aleg să muncească doar atunci când beneficiile (financiare și intrinseci) sunt ridicate, având alte surse de implicare socială dacă nu găsesc un loc de muncă adecvat.

Munca part-time a fost asociată mai slab cu starea de bine decât munca full-time, în special la bărbați. Cercetătorii cred că acest lucru este cauzat de percepția că locurile de muncă part-time sunt mai puțin stabile sau mai puțin valoroase, spre deosebire de cele cu normă întreagă. În rândul bărbaților vârstnici, procentajul celor angajați full-time a fost mai mare decât al celor part-time, în timp ce în cazul femeilor situația a fost ușor inversată.

Limitările studiului

Autorii subliniază că nu există dovezi că munca după pensionare afectează negativ starea de bine, ci dimpotrivă, în multe cazuri o îmbunătățește, chiar dacă doar pe anumite planuri. Totuși, există posibilitatea unui efect de selecție: persoanele cu sănătate bună sunt mai dispuse să lucreze, ceea ce poate influența rezultatele. Dacă mai mulți oameni cu probleme de sănătate ar lucra, probabil ar raporta un nivel scăzut de satisfacție din cauza stresului suplimentar.

Printre limitările studiului se numără lipsa detaliilor despre categoriile ocupaționale și concentrarea exclusivă pe populația evreiască din Israel, ceea ce face dificilă generalizarea rezultatelor la alte culturi și țări, având în vedere diferențele de atitudine față de muncă. Cercetările viitoare ar putea include comparații internaționale, pentru a vedea cum diferite sisteme de pensii și contexte culturale influențează munca și starea de bine după pensionare.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce ne e atât de greu să ne ocupăm de „hârțogăraie”?

Mitul sării „naturale”: Este mai sănătoasă decât sarea de masă?

Este adevărat că pocnitul degetelor provoacă artrită?

Cupluri împreună, dar separate: Fenomenul „Living apart together” ia amploare