Telescopul Spațial James Webb a dezvăluit din ce este făcută coma cometei 3I/ATLAS

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Toate privirile astronomice sunt acum îndreptate spre 3I/ATLAS, cel mai recent vizitator interstelar, descoperit la începutul lunii iulie. Având în vedere fereastra relativ scurtă de observație în Sistemul Solar și, mai ales, apropiata sa trecere prin periheliu, așteptată în octombrie, o mare parte din puterea de observație a fost concentrată asupra lui. Ce se află în coma lui 3I/ATLAS?

Printre „ochii” ațintiți se numără și cel mai puternic telescop spațial de până acum. Un studiu recent descrie ceea ce Telescopul Spațial James Webb (JWST) a descoperit în coma lui 3I/ATLAS, iar rezultatele sunt complet diferite de orice altă cometă observată până acum.

Studiul este disponibil pe serverul de pre-printuri arXiv.

Conform studiului condus de Martin Cordiner, de la NASA Goddard Space Flight Center și Catholic University of America, coma lui 3I/ATLAS, adică materialul care înconjoară nucleul, este alcătuită în principal din dioxid de carbon (CO₂).

Ce se află în coma lui 3I/ATLAS?

Ea mai conține apă, monoxid de carbon și sulfură de carbonil, compuși întâlniți de regulă într-o cometă. Totuși, raportul dintre dioxidul de carbon și apă este de 8:1, cel mai ridicat înregistrat vreodată la o cometă și cu șase abateri standard peste valoarea obișnuită. Ciudat este că raportul monoxidului de carbon față de apă este mult mai apropiat de observațiile anterioare, situându-se la 1,4.

Pentru a detecta acești compuși, JWST a folosit camera sa infraroșie NIRSpec pe 6 august, când 3I/ATLAS se afla la 3,32 unități astronomice depărtare de Soare. Alte observații, mai previzibile, au arătat că în jurul cometei există cantități semnificative de apă și praf, cu o concentrație mai mare a particulelor pe partea expusă Soarelui, tipic pentru zonele unde încălzirea solară provoacă o degazare mai intensă.

Un alt rezultat important a fost măsurarea raportului dintre doi izotopi ai carbonului, Carbon-12 și Carbon-13, care s-a dovedit asemănător cu cel de pe Pământ. Acest lucru sugerează că materialul cometei s-a format într-un mediu cu compoziție chimică apropiată de cel al sistemului nostru. Totuși, există câteva scenarii care ar putea explica raportul neobișnuit CO₂/H₂O. Unul ar fi nivelurile extrem de ridicate de radiație ultravioletă din sistemul stelar în care s-a format obiectul. Altul, faptul că s-a născut dincolo de „linia gheții” pentru CO₂, unde gheața de dioxid de carbon este mai abundentă decât apa.

Mai avem multe lucruri de învățat de la astfel de obiecte cosmice

O altă explicație posibilă ține de felul în care căldura solară pătrunde în nucleu. Dacă materialul interior se încălzește mai greu, CO₂, care are un punct de sublimare mai scăzut decât apa, ar începe să se evapore primul, ceea ce ar explica raportul dezechilibrat, chiar dacă în nucleu încă există rezerve mari de apă care se vor elibera mai aproape de Soare.

Indiferent de cauză, e nevoie de mai multe observații. 3I/ATLAS este abia al treilea vizitator interstelar confirmat. Primul, ’Oumuamua, nu a avut o comă vizibilă pentru a-i analiza spectrul, iar al doilea, 2I/Borisov, rămâne singurul punct de comparație pentru spectrele de comă ale unei comete interstelare. Interesant este că Borisov prezenta un raport și mai mare de monoxid de carbon față de apă decât cel observat acum la 3I/ATLAS, semn că fiecare vizitator interstelar aduce surprize noi.

Cu siguranță, acesta nu va fi ultimul studiu dedicat coamei lui 3I/ATLAS, probabil nici măcar ultimul bazat pe datele de la JWST. Mai există câteva săptămâni bune de observații, înainte ca obiectul să treacă prea aproape de Soare și să devină invizibil, atingând periheliul la început de octombrie. Totuși, există șansa ca unele sonde aflate pe Marte să îl poată surprinde atunci, scrie Phys.org.

Când va deveni din nou vizibil, în decembrie, va fi deja pe drumul de ieșire din Sistemul Solar, după ce probabil va fi pierdut cea mai mare parte din materialul de suprafață.

Evenimentele astronomice de acest fel sunt trecătoare, iar astronomii trebuie să le prindă din mers. De data aceasta însă, au primit un mic răgaz. Rămâne de văzut ce vor descoperi în continuare despre cel mai nou vizitator interstelar.

Vă recomandăm să citiți și:

Materia întunecată ar putea transforma unele planete în găuri negre minuscule

Panourile solare în spațiu ar putea reduce cu 80% nevoia Europei de energie regenerabilă terestră până în 2050

Originea vieții pe Pământ, decodată de cercetători

Astronomii au cartografiat petele stelare. Ce ascund de fapt?