Furtunile solare puternice ar putea declanșa viața pe alte planete

O ejecție de masă coronală observată pe o altă stea a fost surprinsă pentru prima dată în întregime, dezvăluind că aceste explozii violente produse pe stelele tinere au suficientă energie pentru a declanșa viața pe alte planete.

Stelele tinere sunt mult mai turbulente decât cele bătrâne. Modelele de fizică stelară sugerează că, în perioada de formare, Soarele nostru emitea erupții și ejecții coronale mult mai frecvente și mai puternice decât cele observate astăzi. Totuși, până acum, nimeni nu reușise să surprindă un astfel de eveniment pe o stea tânără asemănătoare Soarelui.

• Cinci metode dovedite științific care ne ajută să nu mai punem automat „răul în față”
• De ce căutarea obsesivă a fericirii ne face, paradoxal, mai nefericiți

O ejecție de masă coronală (CME) apare atunci când liniile de câmp magnetic ale unei stele se rup brusc și eliberează o cantitate uriașă de energie înainte să se reconecteze. Fenomenul produce o intensă strălucire la suprafață și aruncă în spațiu un nor imens de plasmă provenit din coroană (stratul exterior, extrem de fierbinte, al atmosferei stelare).

O stea precum Soarele în tinerețe

Deși CME-urile solare sunt frecvent observate, cele produse pe alte stele sunt dificil de detectat. Telescoapele terestre care observă în lungimea de undă a hidrogenului-alfa au reușit însă să surprindă nori de plasmă rece expulzați de stele tinere, iar pasul următor a fost identificarea componentelor de energie înaltă, caracteristice acestor fenomene.

O echipă internațională condusă de Kosuke Namekata, de la Universitatea Kyoto (Japonia), a realizat o descoperire majoră, concentrându-se asupra stelei EK Draconis, aflată la 112 ani-lumină distanță, în constelația Dragonului. Steaua are între 50 și 125 de milioane de ani, o vârstă foarte mică la scară cosmică, și caracteristici aproape identice cu ale Soarelui: o masă de 0,95 ori cea solară, o rază de 0,94 ori mai mică și o temperatură de suprafață cuprinsă între 5.560 și 5.700 de kelvini.

„Ne-a inspirat misterul vechi privind modul în care activitatea violentă a Soarelui tânăr a influențat Pământul primitiv”, a declarat Namekata. Echipa sa a combinat observații spațiale și terestre, folosind telescopul Hubble, satelitul TESS al NASA și trei observatoare din Japonia și Coreea. Hubble a observat în ultraviolet, detectând plasma fierbinte, în timp ce telescoapele terestre au urmărit plasma rece, iar TESS a monitorizat variațiile de luminozitate produse de erupția asociată.

Stelele tinere au mai multe șanse de a declanșa viața pe alte planete

Rezultatele au arătat o ejecție complexă de plasmă. Hubble a detectat un nor de plasmă fierbinte, cu o temperatură de 100.000 de kelvini, expulzat cu viteze cuprinse între 300 și 550 km/s. Zece minute mai târziu a fost observat un al doilea nor, mai rece, de 10.000 de kelvini, deplasându-se cu doar 70 km/s. Cele două componente au făcut parte din aceeași ejecție coronală.

Furtunile solare puternice ar putea declanșa viața pe alte planete. Energia eliberată de componenta fierbinte este suficient de mare pentru a declanșa reacții chimice în atmosfera unei planete, formând gaze cu efect de seră care pot menține căldura, dar și molecule organice complexe, care sunt ingredientele de bază ale vieții.

Deși EK Draconis nu are planete cunoscute, observațiile oferă o perspectivă rară asupra modului în care activitatea stelară poate contribui la apariția vieții, un proces care, probabil, s-a petrecut și în sistemul nostru solar acum 4,5 miliarde de ani, scrie Space.com.

Rezultatele studiului au fost publicate în revista Nature Astronomy.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce este „Marele Punct Roșu” observat de Telescopul Spațial James Webb în Universul îndepărtat?

Astronauții chinezi au mâncat prima friptură făcută în spațiu

Ce fenomen a întârziat oxigenarea Pământului cu un miliard de ani?

Telescopul Webb a surprins cea mai clară imagine de până acum cu nașterea galaxiilor