Peștii ar putea ascunde secretul pentru o alternativă sustenabilă la ambalarea alimentelor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Folosind ca materie primă peștele amazonian numit tambatinga, cercetători de la Universitatea din São Paulo (USP) și de la EMBRAPA Pecuária Sudeste, o unitate descentralizată a Companiei Braziliene de Cercetare Agricolă (EMBRAPA), situată în São Carlos, statul São Paulo, au dezvoltat biofilmul din piele de pește ce poate fi utilizat în ambalarea alimentelor.

Tambatinga este rezultatul încrucișării dintre femela de Colossoma macropomum (Pacu) și masculul de Piaractus brachypomus și este apreciat pentru ritmul excelent de creștere, precum și ca sursă valoroasă și sustenabilă de material bogat în colagen.

Datorită originii sale tropicale, pielea acestui pește poate conține niveluri mai ridicate de aminoacizi, care îmbunătățesc proprietățile funcționale și structurale ale gelatinei obținute din ea.

Cum a fost creat potențialul viitor ambalaj?

În cadrul studiului, peștele a fost folosit pentru a produce polimeri biodegradabili care ar putea înlocui, cel puțin parțial, foliile subțiri și flexibile utilizate în ambalajele alimentare realizate din materiale sintetice, precum cele derivate din petrol.

Rezultatele au fost publicate în revista Foods.

„Lucrăm de peste 25 de ani la dezvoltarea de filme pe bază de biopolimeri, precum proteinele și polizaharidele, cu scopul de a aplica acest material în ambalarea alimentelor și de a reduce impactul asupra mediului, deoarece există numeroase probleme legate de acumularea ambalajelor sintetice în natură”, explică inginerul alimentar Paulo José do Amaral Sobral, profesor în cadrul Departamentului de Inginerie Alimentară al campusului USP din Pirassununga.

Prima etapă a experimentului a constat în curățarea pielii de pește și supunerea acesteia la un proces de extracție a gelatinei, folosind apă fierbinte și acid acetic pentru eliminarea impurităților. Ulterior, au fost realizate filme din acest material, utilizând două grame de gelatină la fiecare 100 de grame de soluție formatoare de film. Rezultatul a fost un material transparent și flexibil, cu suprafețe uniforme.

În plus, acesta s-a dovedit a fi foarte rezistent, capabil să blocheze mai eficient razele ultraviolete și să aibă o permeabilitate mai redusă la vaporii de apă decât alte materiale pe bază de gelatină menționate în literatura de specialitate. Aceste rezultate evidențiază potențialul pielii de pește, considerată de obicei deșeu industrial, ca materie primă regenerabilă și cu valoare ridicată pentru producerea de biopolimeri sustenabili, scrie Phys.org.

Ce slăbiciune are biofilmul din piele de pește?

În ciuda rezultatelor promițătoare, biofilmul din piele de pește prezintă o limitare: sensibilitatea la umiditate. „Din acest motiv, deocamdată, ele pot fi utilizate doar pentru produse deshidratate, precum nucile și castanele”, precizează Sobral.

Cercetătorul consideră că este necesară continuarea studiilor pentru a permite utilizarea biopolimerului obținut din pielea de tambatinga în ambalaje alimentare, produse farmaceutice și aplicații biomedicale. O astfel de evoluție i-ar adăuga valoare economică sectorului acvaculturii și ar contribui la dezvoltarea unui lanț de producție integrat și responsabil din punct de vedere ecologic.

Vă recomandăm să citiți și:

Google DeepMind lansează AlphaGenome, un instrument AI care promite să accelereze înțelegerea bolilor genetice

Un startup susține că poate transforma aerul în benzină pentru autoturisme

Un instrument cerebral revoluționar ne-ar putea spune cum funcționează conștiența

Cum ar putea fi folosit nisipul din deșert pentru construirea caselor și a drumurilor?