Când auzim cuvântul demență, ne gândim aproape automat la pierderi de memorie. Totuși, deși memoria este frecvent afectată, acesta nu este întotdeauna simptomul dominant. Demența este un termen-umbrelă pentru tulburări cognitive suficient de severe încât să influențeze viața de zi cu zi, iar manifestările pot varia considerabil. Iată ce a pățit un bărbat cu o formă rară de demență!
Cea mai cunoscută formă este boala Alzheimer, caracterizată prin pierderi de memorie și declin cognitiv progresiv.
O altă formă este demența frontotemporală, care apare adesea înainte de 65 de ani și afectează lobii frontal și temporal ai creierului, implicați în personalitate, comportament, limbaj și procesarea sunetelor. Aceasta are trei variante principale: comportamentală, non-fluentă și semantică. Totuși, unii cercetători susțin existența unei a patra variante, numită varianta temporală dreaptă. Ce a pățit un bărbat cu o formă rară de demență?
Un studiu de caz recent descrie un bărbat de 68 de ani, „CP”, care a dezvoltat o pasiune neobișnuită pentru sunetul motorului de Spitfire (un avion de vânătoare britanic din cel de- al Doilea Război Mondial). Soția sa a observat schimbarea cu aproximativ doi ani înainte de diagnosticare. Locuind lângă un aerodrom, CP ieșea brusc din casă ori de câte ori auzea aceste avioane istorice, le făcea cu mâna și lăcrima de emoție. Interesul era extrem de specific: nu reacționa la alte aeronave și nu manifesta un interes general pentru aviație.
În același timp, devenise iritat de ciripitul păsărilor și de vocile ascuțite. Își schimbase și gusturile muzicale, respingând versiunile cover și preferând doar originale. Cu câțiva ani înainte, comportamentul său se modificase: devenise irascibil, apatic și lipsit de tact social. A rămas indiferent la un deces în familie, îi întrerupea pe ceilalți și își pierduse simțul umorului. Dezvoltase o poftă accentuată pentru dulciuri și o obsesie pentru șah și integrame. Uneori nu recunoștea fețe cunoscute, dar identifica fără probleme vocile la telefon. Memoria și limbajul nu erau însă pierdute, scrie ScienceAlert.
La cinci ani de la debutul simptomelor, CP a fost diagnosticat cu varianta comportamentală a demenței frontotemporale. Totuși, afectarea predominantă a lobului temporal drept, evidențiată imagistic, sugerează că ar fi vorba despre varianta temporală dreaptă. Această zonă cerebrală este esențială pentru înțelegerea conceptelor și interpretarea indiciilor sociale.
Cazul lui CP indică faptul că apariția unor fixări noi și intense ar putea fi un semn definitoriu al acestei variante. De asemenea, ilustrează modul în care demența poate modifica procesarea sunetelor. Deși se discută frecvent despre legătura dintre pierderea auzului și demență, nu este clar dacă hipoacuzia provoacă declin cognitiv sau invers. În cazul lui CP, schimbările auditive au apărut după debutul bolii.
Cercetările privind boala Alzheimer arată, de asemenea, dificultăți în separarea sunetelor suprapuse, cum ar fi urmărirea unei conversații într-un mediu zgomotos. Povestea lui CP demonstrează că demența poate modifica nu doar percepția sunetelor, ci și sursele de plăcere și reacțiile emoționale.
Acest caz subliniază importanța recunoașterii diversității simptomelor demenței, pentru a facilita o diagnosticare mai timpurie și intervenții adaptate fiecărui pacient.
Un nanomaterial pe bază de fier elimină celulele canceroase fără a afecta țesutul sănătos
Dragostea după 50 de ani: cum se rescrie romantismul în a doua jumătate a vieții
Tunsul frecvent face părul să crească mai repede? Iată ce spune știința!
Piața tratamentelor anti-obezitate pășește într-un 2026 „decisiv”