Cercetătorii au calculat cât de mult plânge un om, în medie

De obicei, ideea de a-ți „da voie să plângi” este adesea asociată cu senzația de eliberare, ca și cum ai scăpa de o povară sau de stres. Dar cât de mult plânge un om, în medie?

În mod surprinzător, există foarte puține cercetări științifice pe această temă, ceea ce lasă deschisă întrebarea dacă un episod de plâns chiar aduce beneficii emoționale reale. Într-un studiu publicat în revista Collabra: Psychology, profesorul de psihologie Stefan Sieger, de la Universitatea Karl Landsteiner (Austria), împreună cu echipa sa, a încercat să ofere o evaluare mai riguroasă științific a efectelor așa-numitului „plâns emoțional”.

• Cazul medical uluitor al unei adolescente: cum a descoperit că este alergică la apă?
• Test de cultură generală. Ce este timpul?

În cadrul experimentului, 106 participanți adulți din Austria și Germania au fost rugați, timp de patru săptămâni, să-și monitorizeze și să-și evalueze starea emoțională la 15, 30 și 60 de minute după fiecare episod de plâns, precum și la finalul fiecărei zile. Puțin peste 70% dintre participanți au fost femei, aproximativ 25% bărbați, iar în jur de 4% nu s-au identificat cu niciunul dintre aceste genuri.

„Plânsul este un comportament uman de bază. M-a uimit faptul că există atât de puține studii realizate în condiții apropiate de viața reală”, a declarat Stieger, citat de Futurism.

Cât de mult plânge un om, în medie?

Cât de mult plânge un om? Rezultatele au arătat că femeile au plâns aproape de două ori mai des decât bărbații pe parcursul unei luni, în medie, 5,8 episoade, față de doar 2,6 în cazul bărbaților. De asemenea, episoadele de plâns ale femeilor au fost considerabil mai lungi, durând în medie 7,7 minute, în comparație cu 3,9 minute la bărbați.

Concluzia principală a studiului a fost că efectele plânsului depind în mare măsură de motivul care îl declanșează, iar aceste motive diferă și în funcție de gen. De exemplu, bărbații sunt mai predispuși să plângă ca reacție la sentimente de neputință sau la conținut media, cum ar fi filmele triste, în timp ce femeile plâng mai frecvent din cauza singurătății.

Aproape 87% dintre participanți au plâns cel puțin o dată în cele patru săptămâni, cel mai des din cauza conținutului media.

În ciuda frecvenței ridicate a acestor episoade, cercetătorii nu au găsit dovezi clare că plânsul oferă o ușurare imediată, un rezultat care l-a surprins pe Stieger.

Mai mult, atunci când plânsul era cauzat de singurătate sau de senzația de copleșire, participanții au raportat stări emoționale mai negative și persistente. În schimb, în cazul lacrimilor provocate de filme sau alte forme de media, s-a observat ulterior o reducere a emoțiilor negative, sugerând că un „plâns eliberator” la un film trist poate avea efecte benefice.

Ce nu a reușit să surprindă acest studiu?

Chiar dacă studiul oferă o perspectivă interesantă asupra motivelor și posibilelor efecte ale plânsului, acesta are și limitări importante. Eșantionul a fost relativ mic, iar datele s-au bazat pe autoevaluări, care pot fi subiective sau influențate de dificultatea de a-ți aprecia corect propriile emoții într-o aplicație de pe telefon.

De asemenea, există multe situații în care participanții ar fi putut experimenta emoții puternice fără să plângă efectiv.

„Deși designul studiului nostru a avut mai multe avantaje, nu am putut compara efectele plânsului cu cele ale reacțiilor emoționale similare fără plâns. Prin urmare, este dificil de stabilit în ce măsură rezultatele reflectă efectele specifice ale plânsului, și nu pe cele ale unei reacții emoționale intense în general”, au explicat cercetătorii.

Cercetătorii au mai subliniat că efectul eliberator al plânsului ar putea apărea abia după câteva zile, ceea ce ar putea influența rezultatele.

„Studiile viitoare ar trebui să urmărească starea emoțională după plâns pe perioade mai lungi, de exemplu câteva ore sau chiar zile”, se arată în lucrare.

Deși Stieger a declarat că „nu sunt planificate alte studii pe acest subiect în prezent”, el consideră că metoda folosită de echipa sa ar putea fi aplicată și în alte cercetări, într-un efort mai larg de a analiza comportamentul uman în viața de zi cu zi.

Vă recomandăm să citiți și:

Este violența înnăscută sau învățată? Un nou studiu încearcă să facă lumină!

O nouă cercetare dezvăluie legătura dintre stres și dependență

Virusurile își ascultă reciproc conversațiile și uneori primesc informații false

Creierul oamenilor care consumă canabis și tutun are un volum mai mic