De ce planetele din constelația Orion au orbite înclinate? Un disc rar de formare a planetelor, aflat în jurul unui sistem de trei stele tinere din constelația Orion, a fost înclinat de un flux de gaz lung de peste 1,9 trilioane de kilometri. Descoperirea, realizată la lungimi de undă radio cu ajutorul ALMA, în Chile, ar putea explica de ce astronomii descoperă tot mai multe planete ale căror orbite sunt puternic înclinate față de axa de rotație a stelelor lor.
GW Orionis este un sistem format din trei stele încă aflate în etapa de formare. Acestea se află la aproximativ 1.300 de ani-lumină depărtare de Pământ, într-o regiune de formare stelară din Orion. În jurul celor trei stele se află un disc de gaz și praf format din trei inele, ale căror orbite sunt înclinate diferit. Un astfel de sistem este extrem de rar.
„Studiile anterioare asupra GW Orionis au arătat că inelele interior, mijlociu și exterior sunt nealiniate, fiecare fiind înclinat la un unghi diferit”, spune Maria Galloway-Sprietsma, doctorandă la University of Florida (SUA) și coordonatoarea cercetării.
Inelul exterior, unul dintre cele mai mari observate vreodată în jurul unei stele tinere, este și cel mai puternic înclinat. Până acum se credea că un gigant gazos nedescoperit, care ar fi creat un spațiu între inelele mijlociu și exterior, ar fi putut provoca această deformare, scrie Space.com.
Noile observații ALMA au dezvăluit însă un alt motiv pentru care planetele din constelația Orion au orbite înclinate. Un flux uriaș de gaz, provenit din norul molecular din jur, pătrunde spre sistem și interacționează cu inelul exterior. Schimbul de moment cinetic dintre flux și disc a deformat inelul și l-a înclinat.
Cele trei inele se află la distanțe de aproximativ 6,7, 28 și 51 de miliarde de kilometri de centrul sistemului stelar. Fluxul de gaz are dimensiuni impresionante: se întinde pe aproximativ 0,2 ani-lumină, adică 1,9 trilioane de kilometri.
Deoarece hidrogenul molecular, componenta principală a fluxului, nu poate fi observat direct la lungimi de undă radio, cercetătorii au urmărit moleculele de monoxid de carbon asociate cu acesta.
„Când echipa noastră a modelat pătrunderea acestui flux, am descoperit că unghiul în care acesta lovește discul este foarte apropiat de cel al inelului exterior”, explică Galloway-Sprietsma. Cercetătorii cred că fluxul a făcut deja cea mai mare parte a muncii necesare pentru înclinarea inelului.
Descoperirea ar putea explica și un alt mister: existența planetelor cu orbite neobișnuit de înclinate. În Sistemul Solar, planetele orbitează Soarele aproape în același plan, aliniat cu ecuatorul și direcția sa de rotație. Unele exoplanete au însă orbite puternic înclinate sau chiar retrograde.
Dacă astfel de fluxuri de gaz sunt frecvente în sistemele stelare tinere, ele ar putea explica de ce unele sisteme planetare ajung să aibă configurații atât de dezordonate.
„Ele pot avea orientări mult mai aleatorii”, spune Jaehan Bae, coautor al lucrării.
Cercetătorii subliniază însă că este prea devreme pentru o concluzie generală bazată pe un singur sistem. Următorul pas este realizarea unor observații sistematice ale stelelor tinere, pentru a determina cât de frecvente sunt aceste fluxuri și cât de important este rolul lor în formarea sistemelor planetare.
Studiul a fost publicat în The Astronomical Journal.
170 de milioane de găuri negre s-ar putea ascunde în „cimitirul” Căii Lactee
Forța secretă a materiei întunecate: ce efecte produce în Univers?
Cea mai mare galaxie din Univers este chiar mai mare decât se știa și continuă să crească