Cercetătorii au descoperit o „anomalie termică” masivă sub suprafața planetei Marte. O nouă cercetare asupra interiorului planetei Marte întărește ideea că Planeta Roșie este împărțită în două regiuni foarte diferite. În adâncul emisferei sudice, temperatura poate fi cu până la 400 de grade Celsius mai ridicată decât în emisfera nordică, ceea ce adâncește misterul diferențelor dintre câmpiile joase din nord și regiunile înalte, accidentate și pline de cratere din sud.
Cercetătorii au descoperit o „anomalie termică” masivă sub suprafața planetei Marte. Alexander Berne, cercetător la Universitatea din Arizona (SUA), și colegii săi au reanalizat date colectate de trei sonde NASA: Mars Global Surveyor, Mars Odyssey și Mars Reconnaissance Orbiter. Cercetătorii au urmărit modificări foarte mici ale vitezei orbitale a sondelor, care pot indica variații ale câmpului gravitațional al lui Marte.
Folosind o tehnică numită „tomografie mareică”, cercetătorii au putut estima structura internă și temperatura planetei. Rezultatele indică faptul că mantaua de sub emisfera sudică este cu 200-400 de grade Celsius mai fierbinte decât cea din nord. Temperatura ar putea fi suficient de ridicată pentru ca o parte din manta să fie încă topită.
Descoperirea ar putea explica și alte particularități ale lui Marte. Sonda InSight a observat că undele seismice se atenuează mai rapid în sud, fenomen care ar putea fi legat de temperaturile mai ridicate din această regiune. De asemenea, anomaliile magnetice descoperite în mineralele bogate în fier din sud ar putea avea legătură cu această manta mai fierbinte.
Marte nu mai are astăzi un câmp magnetic global, însă planeta a avut unul în urmă cu peste patru miliarde de ani. Dacă materialul fierbinte din manta s-ar fi ridicat spre scoarță și ar fi încălzit-o peste temperatura Curie, acest proces ar fi putut contribui la formarea urmelor magnetice păstrate în mineralele din sud.
Rămâne însă întrebarea de ce există această diferență între nord și sud. Una dintre principalele ipoteze este că ea ar fi fost provocată de un impact gigantic produs în urmă cu peste patru miliarde de ani. În acest scenariu, câmpiile nordice ar reprezenta un uriaș bazin de impact, iar pierderea unei cantități mari de material i-ar fi permis nordului să se răcească mai repede, scrie Space.com.
O altă posibilitate este ca scoarța mai groasă din sud să fi acționat ca un capac, împiedicând evacuarea căldurii din manta și menținând această regiune mai fierbinte.
Cercetătorii consideră că tehnica tomografiei mareice ar putea fi folosită și pentru studierea altor planete și sateliți. „Pe măsură ce obținem mai multe date gravitaționale, putem determina structura tridimensională a interiorului unei planete”, a explicat Berne.
Studiul a fost publicat în revista Nature.
Un obiect astrofizic fără precedent a fost descoperit cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb
Japonia pregătește o misiune care ar putea dezvălui originea Sistemului Solar
Astronomii au găsit 3 găuri negre supermasive pe punctul de a se ciocni
Astronomii ar fi aflat de ce planetele din constelația Orion au orbite înclinate