Don’t Super Size Me

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Hormon responsabil de acumularea grasimii corporale, insulina converteste, in prima faza, glucoza intr-o forma de amidon – glicogenul –, care este stocat in ficat si in muschi. Cum insa in acest fel nu pot fi depozitate decat cantitati limitate de glicogen, ceea ce ramane se depune sub piele. Un alt aspect important: desi nivelul glucozei din sange revine la normal cam dupa 90 de minute, cel al insulinei din fluxul sanguin ramane tot ridicat, alimentand in continuare cu glucoza depozitele de grasime. Ca atare, nivelul glucozei va sfarsi prin a scadea sub limita normala, iar senzatia de foame va reveni. »Grasimile pot produce toata energia de care avem nevoie, fie direct, sub forma de acizi grasi, fie prin intermediul cetonelor derivate din acestia.

Unii cred ca, daca in jurul grasimilor s-a iscat atata valva, cel mai recomandat ar fi sa manance mai multe proteine. Organismul uman se poate servi de proteine ca sursa de energie in caz de urgenta, dar nu este deloc sanatos sa faca uz de acestea pe termen lung. In timp ce hidratii de carbon sunt compusi din doar trei elemente – carbon, hidrogen si oxigen –, iar grasimile asijderea, proteinele mai contin si azot, plus alte elemente de care organismul trebuie sa se debaraseze atunci cand respectivele proteine sunt folosite ca sursa de energie, pentru ca elementele cu pricina pot solicita intens ficatul si rinichii.

Azotul in exces poate duce, in scurt timp, la acumularea amoniacului in fluxul sanguin, iar amoniacul este toxic pentru creier. Multe comunitati umane supravietuiesc cu o alimentatie bazata pe produse animale, dar numai daca aceasta este bogata in grasimi. O dieta bazata exclusiv pe carne slaba nu poate fi tolerata de organism; ea provoaca greata in doar trei zile, simptome de inanitie intr-o saptamana, cel mult zece zile, slabiciune severa in 12 si chiar moartea in cateva saptamani.

Obezitatea
Obezitatea, in mod deosebit cea abdominala, contri­buie direct si decisiv la cresterea riscului cardiovascular si la exacerbarea factorilor de risc asociati, precum dislipidemia, hipertensiunea si diabetul. In urma cu cateva zeci bune de ani, medicii si savantii au facut o comparatie intre energia provenita din grasimile incluse in regimul alimentar si grasimea corporala. Alimentatia bogata in grasimi animale a fost acuzata ca ar produce ingrasare, rezistenta la insulina si hiperlipidemie atat la oameni, cat si animale.

In virtutea acestei ipoteze, s-a dezvoltat o piata imensa pentru promovarea dietelor sarace in grasime, asa-numitele low-fat diets. Interesant, insa, declinul consumului de grasimi in alimentatie nu a corespuns vreunei scaderi a ratei obezitatii, ba chiar dimpotriva. La ora actuala, unii cercetatori cred ca demonizarea grasimilor din dieta nu a avut drept efect decat faptul ca a distras atentia de la adevaratele cauze ale sindromului metabolic. Dar daca grasimile nu sunt vinovate de bolile de metabolism, atunci cine este „oaia neagra“? Din ce in ce mai multe studii sugereaza ca aceasta ar fi cresterea consumului de hidrati de carbon, in mod deosebit a zaharurilor rafinate, cu continut ridicat de fructoza.

Loteria kilogramelor
In 2004, jurnalistul olandez Wim Meij a mancat si el timp de o luna exclusiv la McDonald’s, dar in principal salate. A slabit 6,5 kg. De asemenea, tot in 2004, realizatorul american de filme documentare Scott Caswell a slabit 8,6 kg dupa ce a mancat vreme de o luna la acelasi lant de fast-food. El a evitat portiile prea mari si a baut doar apa si sucuri farar zahar. In 2005, filmul Me and MickeyD l-a urmarit si pe Soso Whaley din New Hampshire tot o luna, interval in care a consumat cate 2.000 de calorii pe zi. A slabit peste 16 kg.

Dupa 90 de zile de McDonald’s, limitandu-se la circa 1.400 de calorii/zi, muncitorul in constructii Merab Morgan din North Carolina a afirmat ca a slabit peste 16 kg. Urmand un regim similar, dar cu 2.500 de calorii zilnic, sergentul din fortele texa­ne de aviatie Deshan Woods a declarat ca a slabit 6 kg in 90 de zile. Pentru a demonstra ca obezitatea nu este atat un efect a ceea ce mananci, ci a cantitatii ingurgitate, James Painter de la Eastern Illinois University a pus doi studenti sa manance junk-food timp de o luna, dar in cantitati calculate drept adecvate acestora. Ambii au pierdut in greutate. In urma acestui experiment, studentii si-au pierdut si pofta de a mai manca vreodata fast-food, iar Painter a facut un film, Portion Size Me, care, in opinia lui, ii va ajuta pe nutritionisti sa le faca tinerilor educatie alimentara.