Copiii submersibili: Nasterea sub apa

Avantajele nasterii subacvatice se fac simtite atat in plan fiziologic, cat si in plan psihologic. Efectul relaxant al apei calde calmeaza durerile, facand in acelasi timp contractiile mai puternice. Supusa efectelor legii lui Arhimede, viitoarea mama poate cauta si gasi cele mai confortabile pozitii; iar apa inmoaie pielea, reducand semnificativ riscul ruperilor de tesuturi la expulzarea fatului.

Liber si fericit ca un delfin in apa Doctorul Herman Ponette, care a introdus metoda nasterii subacvatice in clinica sa inca din 1983, confirma avantajele acestei practici: de pilda, de-a lungul travaliului, uterul se dilata in apa de doua ori mai repede (trebuie sa se dilate, in unele cazuri, pana la peste 10 centimetri); astfel, mama oboseste mai putin in timpul nasterii, iar copilul este mult mai putin traumatizat si, se pare, probabilitatea de a dezvolta simptome de anxietate, la maturitate, este redusa.

• Cele mai consumate băuturi din lume au un efect crucial pentru sănătatea oaselor noastre
• Secretul succesului s-ar putea ascunde în creier, arată o nouă cercetare

Exista si alte avantaje: dupa o evolutie de noua luni in mediul uterin, copilul trebuie adus pe lume intr-o atmosfera placuta si foarte putin stresanta, cat mai asemanatoare mediului in care s-a dezvoltat – si din acest punct de vedere apa este mediul ideal. Cat timp copilul este atasat de cordonul ombilical si de placenta, el va primi oxigen si nu se va ineca. Mai mult: chiar daca el deschide gura sub apa, esofagul se va inchide natural, deci nu exista riscul de a inghiti apa.

Deseori mamele si copiii care au parcurs impreuna experienta unei nasteri subacvatice dezvolta o reala afinitate pentru apa. Nou-nascutul are reflexe asemanatoare celor ale delfinilor, incetand imediat sa respire o data ce se scufunda in apa, si este evident ca inotul ii face placere. El se poate relaxa in apa calduta, senzatia de lipsa de greutate dandu-i incredere in fortele proprii. Un animal marin, care va trai pe uscat. Nu-i ramane decat sa viseze sa zboare.

Foto: Floris Leeuwenberg/TCS
Traducere si adaptare: Miruna Vasilescu

Orice femeie gravida stie cat de relaxanta este o baie fierbinte, dar putine stiu ca pot naste in cada de baie, in propria locuinta. De-a lungul secolelor, femei din toata lumea au nascut in diferite moduri si in diferite pozitii, singure sau asistate, iar durerile le-au fost alinate cu ajutorul plantelor si al masajului.

Abia in secolul XX si doar in culturile avansate, femeile au fost indrumate si ajutate sa nasca in spitale sau clinici, sub stricta supraveghere medicala. In Olanda insa, moasele independente sunt autorizate sa asiste singure nasteri acasa. 31% dintre femeile din Olanda, 2% dintre femeile din Anglia si 0,2% dintre femeile din Franta nasc la domiciliu, in timp ce in unele state din SUA acest lucru este interzis.

Ideea nasterii „neconventionale“ nu este deloc noua. Cu mii de ani in urma, preotesele egeene nasteau in mare, inconjurate de delfini, iar femeile de pe Amazon nasteau atarnate de radacini de mangrove. Si femeile japoneze si aborigene nasteau in mare, iar in Polinezia si Tunisia aceasta metoda este inca practicata. „Pantecul surogat“ – metoda Tcharkovsky Tehnica nasterii subacvatice moderne a fost pusa la punct de obstetricianul si instructorul rus de inot Igor Tcharkovsky.

In 1960, propriei sale fiice, nascuta prematur, i s-au dat sanse minime de supravietuire. Tcharkovsky nu a acceptat aceasta fatalitate si si-a imbaiat de mai multe ori pe zi copila intr-un „pantec-surogat“ – un bazin cu apa calda –, iar fetita s-a dezvoltat normal. Asta l-a indemnat pe Tcharkovsky sa studieze legatura dintre nastere si apa.

In 1977, ginecologul francez Odent a introdus in practica medicala metoda relaxarii femeilor aflate in travaliu intr-o cada cu apa calda. Astfel, prima nastere subacvatica din Europa a avut loc atunci cand o femeie a hotarat ca vrea sa ramana in cada si sa nasca acolo. In alte tari europene, cum ar fi Belgia si Marea Britanie, nasterea subacvatica este posibila in spitale si clinici. In Belgia, ginecologul Herman Ponette a asistat deja peste 1.600 de astfel de nasteri.

In Olanda – singura tara vestica unde nasterile subacvatice sunt permise la domiciliu –, organizatia De Kleine Dolfijn (Micul Delfin) organizeaza cursuri prenatale in piscine cu apa calda si inchiriaza bazine pentru nasteri la domiciliu. Nasterile in apa sunt mult mai usoare. Femeile se simt ocrotite si isi pot asigura ambianta dorita de ele, iar apa le ajuta sa se relaxeze si sa se detaseze, scapand de stresul unei nasteri foarte dureroase. Femeile care doresc sa nasca sub apa pot urma un curs special – intr-un bazin cu apa calda, ele pot exersa miscari si tehnici respiratorii ajutatoare.