Prima pagină Timp Liber

De ce Lessing? De ce Nobel?

Florina Pirjol 10.30.2007 | ● Vizualizări: 113
De ce Lessing? De ce Nobel?     Nobel, literatura, Doris Lessing + zoom
Galerie foto (1)

Anul acesta, Nobelul pentru Literatura e iarasi subiect de controverse. Cum si de ce a ajuns in mainile octogenarei Doris Lessing, s-a interesat Florina Pirjol

Doar un inocent mai crede in inocenta Premiilor Nobel. Se stie, bunaoara, ca cele pentru literatura nu rasplatesc intotdeauna excelenta stilistica, inovatia, constructia, ci valori precum indrazneala, curajul, vizionarismul, temele corecte (politic) si relevante pentru bunul mers al omenirii. Asta a facut ca mari scriitori sa fie ocoliti de atentia juriului suedez, in defavoarea unor autori cvasiinexistenti ca Nadine Gordimer, Wislawa Szymborska sau Dario Fo. William Faulkner, Thomas Mann, Virginia Woolf, Hemingway, Borges sunt nume neonorate cu cea mai prestigioasa distinctie literara a momentului.

Premiul are o traditie de 104 ani. Din ‘90 incoace, din saptesprezece laureati, opt au fost britanici. Doris Lessing e a unsprezecea femeie castigatoare, si cea mai in varsta. Reactia ei la auzul vestii a fost cel putin neobisnuita: il astepta de 40 de ani, asa incat nu se mai poate bucura la fel de mult. Are o lipsa de fasoane si de ipocrizie (fara ochi dati peste cap si multumiri hollywoodiene juriului etc.) care o fac simpatica la prima vedere (chiar o puteti vedea pe youtube!). “Am luat toate premiile literare din Europa”, “every bloody one”, declara scriitoarea britanica in varsta de 87 de ani, care a vazut aproape un intreg secol. Chiar asa, de ce sa te mai bucuri acum pentru un Nobel care trebuia sa vina prin anii ‘70 (inainte ca scriitoarea sa fi parasit mainstream-ul pentru o literatura sci-fi in care si-a expus pasiunea pentru teme sufiste)? Pentru cei mai bine de 1 milion de euro, cat valoreaza premiul?

In fond, de ce a castigat Lessing, si nu Philip Roth sau Haruki Murakami, favoritii publicului? Motivatia juriului e destul de vaga: a premiat o povestitoare versata care, “cu scepticism, ardoare si arta vizionara“, a analizat cu egala tenacitate o “civilizatie divizata” si “experienta feminina“. Gurile rele spun ca a fost o alegere politizata: se cunosc simpatiile de stanga ale autoarei, insa se stie si ca ele au incetat, cel putin oficial, incepand cu 1956 (cu toate acestea, “The Good Terrorist”, publicat in 1985, revine la teme sociale de stanga, familiare tineretii autoarei). Se stie, de asemenea, ca Doris Lessing e revendicata zgomotos (desi ea refuza public aceasta inregimentare) de miscarile feministe populare dupa 1960. Despre “The Golden Notebook” (1962) se spune ca ar fi un fel de Biblie a feministelor. Reactia cititorilor e previzibila: pe cateva bloguri literare (cel de la “The Guardian”, printre altele) cei care o lauda pentru experimentalism, gesturi detabuizante (de pilda, in anii ‘60 scria despre chestiuni intime ca menstruatia si tampoanele) si curajul de a scrie in atatea feluri (roman realist, feminist, cvasimistic, SF, autobiografie, fictiune a “spatiului interior”) se dueleaza verbal cu cei care o contesta, insistand ca decizia a fost pur politica. Harold Bloom spune ca Lessing nu are nici un fel de stil si ca, in lipsa factualului, literatura ei n-ar exista. A scris 64 de carti din 1949 pana azi; pentru o femeie, de doua ori sotie, de trei ori mama, nascuta in Iran, crescuta in Zimbabwe si in Africa de Sud si adoptata de Anglia, care a abandonat scoala la 13 ani si a luptat cu un veac plin de prejudecati, e totusi remarcabil.

Dupa ce vreme de 40 de ani nu i-au fost traduse in romana decat doua carti (“O coborare in infern“ si “Povestiri africane“ ambele publicate la Editura Univers, inainte de ‘89), Nobelul i-a convins pe editori sa o prezinte publicului din Romania. Tot e ceva!


Sursa: TimeOut Bucuresti.ro
 

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI