ANTARCTICA un vis inghetat

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cu mult timp inainte ca Antarctica sa fie descoperita, hartile Evului Mediu semnalau existenta unui continent urias, care, potrivit acestora, ocupa cam jumatate din intreaga Emisfera Sudica. La anul 1773, navigatorul britanic James Cook a ajuns pana la latitudinea de 71010’, cel mai sudic punct al planetei atins pana atunci. Apoi, pas cu pas, expeditie dupa expeditie, secretele Antarcticii au fost, pe rand, elucidate. Invingatori si invinsi Din 1895, a inceput o adevarata cursa pentru explorarea desertului de gheata, cursa urmata, la inceputul secolului XX, de o alta, pentru atingerea Polului Sud.

Pe aceasta cale a curajului si a sacrificiului s-au construit legende, mituri si eroi. Drama exploratorului britanic Robert Falcon Scott a ramas in istorie: a atins Polul Sud la data de 17 ianuarie 1912, dar era prea tarziu: Polul fusese cucerit, cu doar cateva saptamani inainte, de exploratorul norvegian Roald Amundsen. Scott si toti membrii expeditiei sale si-au gasit moartea pe tristul drum al intoarcerii. Oricum, este unul dintre putinele cazuri in care memoria colectiva retine, peste timp, cu aceeasi admiratie, atat numele invingatorului, cat si numele celui invins.

Verde crud la capatul Pamantului Cel mai friguros si mai izolat dintre toate cele sapte continente, Antarctica nu inceteaza sa-i uimeasca si sa-i intimideze atat pe turistii temerari care se aventureaza pe acest taram, cat si pe exploratori. Situata la „capatul Pamantului”, la Polul Sud, Antarctica ocupa o suprafata uriasa (cam cat Statele Unite si Mexic laolalta) si este ultimul ecosistem al Terrei care s-a pastrat intact. Aici, temperaturile pot cobori pana la minus 750C, iar viteza vantului atinge frecvent 320 km/h. Intins pe o suprafata de 14 milioane de km2, continentul antarctic este „gazda” a nu mai putin de 29 de milioane de km3 de gheata, adica 90% din gheata de pe Pamant (daca, prin absurd, aceasta s-ar topi, nivelul oceanului planetar ar creste cu nu mai putin de 60 m).

Dramatica lupta pentru supravietuire a animalelor, grandoarea ghetarilor, clima extrema si linistea absoluta fac din Antarctica un tinut miraculos, fascinant si inspaimantator in acelasi timp. In ciuda reprezentarii pe care o avem, in mod obisnuit, despre ghetari, este de retinut faptul ca acestia sunt rareori albi – lumina si apa ii coloreaza in verde crud, albastru puternic sau roz pal –, iar formele lor sunt dintre cele mai bizare.

Asemenea unor catedrale de gheata, icebergurile imense rup linistea inghetata a marii cu sunetele joase si impunatoare pe care le produc in eterna lor migratie. Un calvar si un blestem chiar si pentru cei mai iscusiti navigatori, icebergurile sunt de o frumusete rapitoare. In cartea sa A Journey to Antarctica, Stephen Pyne scria: „Gheata este inceputul Antarcticii, precum ii este si sfarsitul. Tangibila cum este si imobila cum pare, gheata este inselatoare; ea se afla intr-o permanenta miscare, in cautarea stabilitatii.”

Un continent pentru toti… Desi, pana nu demult, Antarctica era o destinatie doar pentru oamenii de stiinta si pentru exploratori, in anii ‘90 barierele acestei conventii au cazut si continentul este acum accesibil tuturor calatorilor care-si pot permite sa plateasca, pentru o croaziera desfasurata in conditii de maxima siguranta, un pret de pana la 4.000 USD. Turistii vin aici din varii motive – fie pentru a fotografia peisajele inedite, fie pentru a se regasi pe ei insisi, fie pentru a-si oferi iluzia temeritatii.

In Antarctica opereaza acum numeroase companii de turism, cele mai multe din Marea Britanie, Canada si SUA. Mijloacele de transport folosite in timpul calatoriilor sunt de o mare diversitate: spargatoare de gheata, barci pneumatice, snowmobile, atelaje trase de caini, elicoptere si avioane. Calatorii care se aventureaza mai la sud de Cercul Antarctic (66030’ latitudine sudica) au ocazia sa traiasca fie o zi in care Soarele straluceste vreme de 24 de ore neintrerupt (in jurul datei de 21 decembrie), fie o noapte lunga cat o intreaga zi (in jurul datei de 21 iunie).

Indiferent de tipul de croaziera contractat, turistii trebuie sa respecte cu strictete normele internationale care reglementeaza protectia mediului in aceasta regiune. Toate reziduurile rezultate pe timpul calatoriei sunt stocate si fac, o data cu turistii, cale intoarsa, in porturile de imbarcare. …dar parca mai mult pentru unii De la inceputul anilor ’60, Antarctica este administrata conform unui tratat international care prevede explicit ca acest teritoriu nu va putea fi niciodata folosit decat in interes stiintific, de catre intreaga comunitate internationala.

Cu toate acestea, Argentina, Australia, Marea Britanie, Chile, Franta, Noua Zeelanda si Norvegia emit deja pretentii teritoriale asupra unor zone ale continentului. Statele Unite si Rusia, desi nu au astfel de pretentii in prezent, isi rezerva dreptul sa o faca, in viitor. Peste linistea Antarcticii zumzaie agasant interesele geopolitice. Desigur, excusiv in interes stiintific…

Foto: Glenn A. Baker, Henny Miltenburg/TCS
Traducere si adaptare: Miruna Vasilescu