Dupa gratii: in mintea detinutilor
La inceputul lunii aprilie, aproximativ o sută de sindicalisti din cadrul Administraţiei Nationale a Penitenciarelor pichetau sediul Ministerului Justitiei, nemultumiti fiind de neachitarea primelor de vacanta restante din 2004-2006 si insuficienta personalului din domeniu.
Mintea de dincolo
Inchisoarea este un univers paralel, cu reguli extreme de dure, foarte diferite de cele din viata de-afara. Dar ce se intampla de fapt in mintea celui constrans sa treaca “dincolo”? Care sunt reactiile psihologice? Si odata reintors in libertate, cum se comporta fostul detinut? Pentru ca, spun deopotriva fostii detinuti si specialistii, in mod paradoxal, unul dintre momentele cele mai dificile ale detentiei este cel in care ai iesit.
Vorbim cu usurinta despre concepte precum cel de pedeapsa. Dincolo de delictul comis de un infractor – furtul unui ou, al unui bou, infractiunea economica sau crima odioasa, problemele ce privesc succesiva pedepsire a vinovatului prin privarea de libertate sunt numeroase. Aflam din ziare despre suprapopularea din institutiile penitenciare sau despre relatiile de cumetrie ale angajatilor din sistem. Multe alte aspecte sunt insa ignorate, cele care-i intereseaza de fapt doar pe cei care au trait sau traiesc experienta de detinut.
Multi cred ca mare parte dintre dificultatile de a trai in spatele gratiilor depind doar de organizarea din penitenciare, mai mult sau mai putin umane, mai mult sau mai putin suprapopulate. Exista insa si voci care spun ca aceleasi probleme sunt in buna masura determinate de institutia in sine. In 1975, filosoful Michel Foucault, in eseul Surveiller et punir (A supraveghea si a pedepsi. Geneza inchisorii), ii evidentia institutiei penitenciare limitele si inutilitatea.
Pacatul lui Foucault
“In cadrul noii penalitati, crima extrema este oarecum ceea ce era pacatul originar in cadrul celei vechi: foma pura a ratiunii de a fi a pedepselor”, scrie Foucault, intrebandu-se care ar putea fi utilitatea pedepsirii ei in cadrul economiei puterii punitive. “Ea ar fi utila in masura in care ar repara raul cauzat societatii. Or daca lasam la o parte pagubele propriu-zis materiale – care, chiar ireparabile, ca in cazul unui asasinat, sunt de mica intindere la scara unei intregi societati -, neajunsul pe care o crima il aduce corpului social este dezordinea pe care o introduce: scandalul pe care il provoaca, exemplul pe care il ofera, incitarea de a o repeta daca nu este pedepsita, posibilitatea de generalizare pe care o contine”.
Michel Foucault (1926-1984), filosoful si sociologul francez care a luat in colimator psihiatria, medicina, stiintele sociale si istoria sexualitatii umane.
Potrivit filosofului, pentru a fi utila, pedeapsa ar trebui sa-si asume drept obiectiv consecintele crimei; ce ne facem insa cu faptul ca influenta unei crime nu este neaparat proportionala cu atrocitatea ei. “O crima care cutremura constiinta poate adesea sa aiba un efect mai mic decat o fapta rea pe care toata lumea o tolereaza si este gata in felul ei s-o imite”, avertizeaza Foucault.
Problemele psihologice cauzate de detentie sunt mult mai putin vizibile decat cele fizice, de multe ori nici detinutii insisi nu sunt constienti de ele. Cercetatorii spun ca experienta detentiei ii provoaca unui om leziuni similare celor suportate intr-o incaierare; si ca, la fel ca in ringul de box, adrenalina mascheaza durerea pana la final. De-abia dupa aceea ( in cazul detinutilor dupa eliberare) daunele se fac simtite.
Adio libertate!
Unul dintre aspectele principale ce caracterizeaza viata unui detinut comparativ cu existenta unui om normal “de-afara” este totala si fortata rupere de mediul din care provine: pierderea libertatii inseamna renuntarea involuntara la o serie de posibilitati disparute automat in momentul intrarii in inchisoare.
Detinutul este izolat de lume in inchisoare si aici trebuie sa respecte un regulament ce (la nivel formal si informal) stabileste in amanunt tot ceea ce ii este permis sau interzis; ca atare lipsa lui de autonomie este aproape totala. Inauntru, toate drepturile tale, sau cele pe care credeai ca le ai, nu mai exista.
Apoi, cel sustras fara voia lui de la normalitatea raporturilor sociale este integrat intr-un context in care pierderea libertatii se insumeaza si unei senzatii mai mult sau mai putin explicite ca propriul comportament este considerat inacceptabil din punct de vedere social.
Acest stigmat al carui simbol indirect o constituie prezenta gardienilor - reprezentantii indirecti ai societatii morale in interiorul sistemului penitenciar - constituie un plus de pedeapsa semnificativ, cu care detinutul va trebui sa se confrunte nu numai de-a lungul perioadei de detentie, dar si mult dupa aceea (cel mai probabil tot restul vietii).
Respectul fata de propria persoana
La “racoare”, schimbarea de tratament e profunda: detinutii sunt ca intr-o gradina zoologica, priviti si tratati ca niste animale. In interiorul inchisorii, oamenii isi pierd demnitatea, iar din aceasta optica a stigmatului este permisa sau oricum considerata irelevanta lipsa de “tact” a gardienilor in raport cu ei.
De altfel, tot aceeasi “infierare” actioneaza indirect si in reglementarea raporturilor dintre detinuti, reprezentarea degradanta furnizata de gardieni influentand imaginea detinutilor unii fata de ceilalti, adeseori intr-un cerc vicios al abrutizarii reciproce.
Avand in vedere ca inchisoarea ii ia detinutului tot ce avea, unicul lucru ramas acestuia este respectul fata de propria persoana. Ceea ce puscariasii cred despre ei insisi – infractiunea sau crima comisa de cele mai multe ori nu le lezeaza autostima intrucat este perceputa ca unica alegere posibila – si ca atare nu coincide cu reprezentarile stigmatizante propuse de mediul inconjurator.
Pedeapsa corporala
Dupa cum arata studiile in materie, individul iesit de la inchisoare si reintegrat in societate nu poate face abstractie nicicum de experientele colectionate pe parcursul detentiei, iar acestea, departe de a-i inlesni readaptarea la viata sociala, de cele mai multe ori au efecte diametral opuse.
Sa fie punctual, sa-si aduca aminte de o intalnire, sa vorbeasca cu necunoscuti, sa-si mentina tonul vocii suficient de ridicat pentru a fi auzit pe parcursul unei conversatii normale, sa intretina conversatii la fel de normale cu persoane de sex opus, sa infrunte situatii cotidiene de stres si agitatie, chiar si sa reuseasca sa doarma, toate devin adevarate drame pentru cel “reintegrat” in societate. Al carui nivel de paranoia este extrem de ridicat si a carui ura fata de autoritati este de-acum, dupa “reeducare”, una viscerala.
Desi, dupa cum spune Foucault in eseul despre geneza istitutiei carcerare, pedeapsa a incetat sa se mai bazeze pe tortura ca tehnica de producere a suferintei, obiectul ei devenind pierderea unui bun sau a unui drept, in realitate, pedepse de soiul inchisorii, privarii de libertate, nu ar fi functionat insa niciodata fara rationalizare alimentara, privatiuni sexuale, loviri, carcera. Exista un postulat care nu a fost niciodata total eliminat: este drept ca un condamnat sa sufere fizic mai mult decat ceilalti oameni, explica filosoful.
“Pedeapsa se disociaza cu greu de adaosul de durere fizica. Ce ar putea sa insemne o pedeapsa necorporala? Daca penalitatea, in normele ei cele mai drastice nu se mai adreseaza corpului, atunci care este obiectul ei? Raspunsul teoreticienilor e simplu, aproape evident. Pare continut de intrebare. Nu mai e vorba de corp, ci de suflet. Caznelor ce distrug corpul trebuie sa le ia locul o pedeapsa ce actioneaza profund asupra simtirii, gandirii, vointei, inclinatiilor.”
Surse: Scribd, Mediafax / Foto: Marian Laurentiu Pampu, Buffalo Report
CITESTE SI:
-
30 aprilie 2009, 02:53
Pt dana: Asa este, vremurile s-au schimbat. Insa eu nu am postat aici ca sa-mi dea cineva dreptate sau sa fiu dezaprobata. E problema mea cum gandesc si dupa ce principii ma ghidez, fiecare om are dreptul la opinie, cred ca pt asta exista si casuta asta deasupra careia scrie "Comenteaza".
-
27 aprilie 2009, 04:58
Atentie!vreti sa aflati dezvaluiri despre presedintele sua?vreti dovezi ca mintit in campanie?Vreti sa aflati cine l a recrutat pe Onana de pe bancile facultatii? Vizionati filmul “Deceptia Obameiâ€il puteti descarca gratuit la prisonplanet.* acum si cu subtitrare in limbile franceza,spaniola,germana si chiar rusa(pt basarabeni).treceti vorba mai departe si recomandati acest film la cat mai multi prieteni
-
25 aprilie 2009, 16:02
Sunt cazuri in care un om poate sa-si schimbe total viata si fara sa-l privezi de libertate ...ce te faci dac un om care involuntar a savarsit o infractiune si ajunge alaturi de cei recidivisti ...cum se integreaza omul respectiv ..pt unii oameni nu sunt de acord cu inchisoarea .. pot face ceva pt societate ...s-au cel putin societatea poate face ceva pt ei ca unii oameni fura s-au comit infractiuni datorita societatii in care traieste e instinctul de a supravietui ...si acum o sa spuneti dar cum ca daca ar munci s-au ar face ceva ...cati nu sunt care intai incearca sa faca ceva ...un exemplu la indemana ar fi Adolf Hitler care picta avea inclinatie catre arta deci un om pasnic ...a fost respins REZULTATUL CARE A FOST ? si asa se va intampla cand judecatorii si avocatii nu analizeaza si partile bune la un om
-
24 aprilie 2009, 18:16
Eu sincer sunt de acord cu pedeapsa cu moartea,in cazuri grave. Iar violatorii ar trebui castrati,nu omorati(pentru ei cred ca ar fi similar).Si revenind,daca cineva care a omorat (din diverse motive),si sta 20 de ani in inchisoare,cand va iesi nu numai ca va avea problema initiala(care a dus la omorarea unui om),dar va fi marcat si de viata ce a dus-o in puscarie,si cred ca unii vor fi mai periculosi decat atunci cand au intrat. Nu ma refer la cei care au omorat din greseala pe cineva,ci la cei care au omorat la betie,nervi etc.(si e clar ca aveau o problema de dinainte, din moment ce nu si-au putut stapani pornirile). Nu stiu cum se procedeaza in inchisori,chiar deloc,dar ar fi bine sa existe si un psiholog care sa urmareasca comportamentul infractorilor,pentru ca ,asa cum spuneam mai sus,nu poti elibera pe cineva chiar daca ,legal,a ispasit pedeapsa,dar mintea lui "s-a intunecat" si este mai periculos acum decat atunci cand a intrat.
-
24 aprilie 2009, 18:04
@Sorin : lumea este formata si din astfel de personaje si mi se pare normal sa fim informati despre asa ceva. Intelegand si studiind trecutul,putem descoperi elemente care sunt si in prezent. Si e foarte bun (poate era mai bine sa dezvoltati putin) un articol despre penitenciare,mai exact,despre puscariasi,pentru ca ei sunt printre noi,si nu stim cum vor proceda intr-un moment de criza(chiar intr'un moment peste care alti oameni ar trece usor).
-
24 aprilie 2009, 17:32
PENTRU DANA-omenirea a evoluat nu mai e necesara tortura,sunt de acord,dar tu daca ai avea doua fetite minore si vine un violator si le sodomizeaza,apoi le omoara intr-un mod josnic?...atunci ce mai zici,cum ai gandi atunci
-
24 aprilie 2009, 08:57
Marea problema e ca 90% dintre cei care au fost in inchisoare recidiveaza.....deci e clar ca aceste pedepse privative de libertate nu prea isi au rostul, dar poate dupa intrarea in vigoare a noului cod penal si a introducerii pedepsei cu munca in folosul comunitatii cei care au furat un ou, un bou nu vor mai stai pe mancare gratis in penitenciar, ci vor plati altfel pentru fapta lor si poate vor mai si invata ceva din experienta asta.. Iar pt Micuta_Spatiala : afla ca omenirea a evoluat, oamenii au drepturi fie ei si infractori, nu suntem in 1500 cand oamenii erau torturati intr/un mod incredibil, dar se pare ca tu da...ai ramas in vremurile alea de demult
-
23 aprilie 2009, 17:48
Daaa, saracii detinuti! Nici nu ar trebui sa mai existe inchisori, nu? Ar trebui sa le punem pe cap o coroana de lauri infractorilor! Mi se pare normal sa fie tratati ca niste animale, din moment ce asa se comporta in societate! Regret ca la noi in tara nu se aplica pedeapsa cu moartea! Toti violatorii si criminalii ar trebui sa fie torturati fizic si ucisi! Imi pare rau ca exista totusi si oameni care sunt inchisi pe nedrept si sunt bagati in acelasi loc cu acesti nenorociti care comit atrocitati.
-
23 aprilie 2009, 14:30
ESTI FORMIDABIL, D-LE SEF DE SITE, CU ,,TOP 10 - FEMEI MALEFICE IN ISTORIE''SI CU DISPOZITIVELE DE TORTURA . . . PROBABIL ESTI REPTILIAN, ORI SADO - MASOCHIST !
-
23 aprilie 2009, 14:27
d-le sef de site, * n-ai saptamana luminata, de ne intuneci mintea cu asa informatii ? ori esti platit anume pentru asta ?
