Prima pagină Stiinta

Armaghedon - asteroidul apocaliptic

Madalina Dragoi | 10.17.2009 | ● Vizualizări: 1227
Armaghedon - asteroidul apocaliptic     Armaghedon, asteroizi, asteroid, impact, sfarsitul lumii, dezastru, cataclism natural, apocalipsa, nasa, spatiu, corpuri ceresti, asteroid apocaliptic + zoom
Galerie foto (11)

Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate dintre ei sunt considerati periculosi. De la inceputurile sale, Pamantul se afla in calea a nenumarate corpuri ceresti ratacitoare, anual pe planeta noastra cazand meteoriti de mici dimensiuni, care nu provoaca pagube majore. Totusi, oamenii de stiinta de la marile agentii spatiale imagineaza modalitati de diminuare si chiar de evitare a efectelor dezastruoase pe care un asteroid de mari dimensiuni le-ar putea produce.

Semnal de alarma

Pe 27 septembrie 2003, un corp ceresc cu diametrul de 1.000 de metri a trecut la 82.000 de kilometri de Pamant. In mod straniu, nici un telescop de pe Terra sau de pe orbita ei si nici un satelit de observatie nu au redat corect traiectoria si proximitatea meteoritului decat la doua zile dupa eveniment. Multi specialisti considera ca exista riscul sa-l vedem cazand peste noi. Si nici macar nu am fi avut timpul necesar pentru a evita dezastrul... Asteroizii sunt imense blocuri de piatra care orbiteaza in jurul Soarelui, dar nu au dimensiuni indeajuns de mari pentru a fi considerati planete. Ca si cometele, ei sunt compusi din materia ramasa de la formarea sistemului solar.

Unii asteroizi au orbite suficient de eliptice pentru a putea ajunge in preajma planetelor mari: Jupiter, Marte sau Pamant. Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate dintre ei sunt considerati periculosi, avand in vedere distanta fata de Pamant. Asteroizii foarte periculosi sunt relativ rari. Un corp ceresc capabil sa produca o catastrofa mondiala ar trebui sa aiba diametrul de peste 500 de metri, iar impactul cu acesta ar produce efecte identice cu ale iernii nucleare: din cauza deflagratiei, atmosfera s-ar umple cu nori densi de praf; in cateva luni, temperatura globala ar scadea cu 30-40 de grade Celsius; vegetatia si majoritatea animalelor ar pieri; omenirea insa n-ar disparea, desi, dupa 10 ani de la dezastru, populatia Terrei s-ar reduce la cateva sute de mii de indivizi.

Cu tehnologiile actuale, specialistii estimeaza ca ar fi nevoie de o "fereastra" de 4-5 ani intre momentul depistarii asteroidului apocaliptic si cel al impactului, pentru a avea timp suficient sa pregatim operatiunile de salvare: devierea de la traiectorie sau detonarea bolidului.

Bombardamentul din trecut s-ar putea repeta

Majoritatea asteroizilor din sistemul nostru solar s-au format dintr-o planeta-mama care a existat candva intre Marte si Jupiter. Restul, si mai vechi, dar mai putini la numar, reprezinta ramasitele procesului de formare a planetelor, de la inceputul sistemului solar. Evolutia, marimea si traiectoria celor mai multe corpuri ceresti de acest fel au fost determinate de coliziunile violente care au avut loc in spatiu: ciocniri intre ele sau ciocniri ale lor cu diferite planete. In urma acestor impacturi catastrofale, de-a lungul timpului, multe fragmente de asteroizi s-au indreptat spre Terra.

In 1898, in Nevada, SUA, a fost descoperit 430 Eros, un sit ale carui cratere masoara intre 12 si 28 de kilometri diametru. Programul NASA de cercetare Apollo din anii '60 a demonstrat, pentru prima oara, ca nasterea lui 430 Eros se datoreaza coliziunii dintre un asteroid si Terra. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca 430 Eros a aparut in urma unui bombardament de lunga durata al asteroizilor si cometelor asupra Pamantului si a Lunii, petrecut in urma cu 4,5 miliarde de ani. La inceputul anilor '90, Fortele Aeriene ale SUA, compania Southwest Research si Institutul Tehnologic din Massachusetts au dezvoltat un sofisticat program de identificare, observare si cartografiere a asteroizilor care au pe traiectorie orbita Pamantului. Programul a lansat si telescopul dedicat Linear, care a sporit considerabil baza de date referitoare la asteroizii periculosi.

Totusi, nici in ziua de azi nu se poate face o inventariere completa a agresorilor cosmici, intrucat telescoapele sunt capabile sa detecteze doar corpurile luminate din spatiu. Pana acum, numarul asteroizilor periculosi, care masoara intre 500 si 1.000 de metri diametru, este estimat la aproximativ 547. Coliziunea intre un astfel de corp si planeta noastra poate avea loc, conform statisticilor, o data la cateva sute de miliarde de ani. Numai impactul in sine ar distruge, instantaneu, un sfert dintre vietuitoarele Pamantului. Am putea prevedea data la care va avea loc un astfel de dezastru? In acest scop, la inceputul verii trecute, specialistii de la agentia spatiala a Frantei au aderat la programul american si au lansat un satelit foarte performant, Eunos 2, care are misiunea de a identifica toate corpurile care se apropie de Pamant.

Strigati La Familia, daca sunteti cu mine!

In spatiu, asteroizii nu circula de capul lor, ci in gasca, facand parte dintr-o familie. De obicei, familiile se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planeta sau cu alte corpuri ceresti. Daca, de exemplu, asteroidul-parinte se ciocneste de Jupiter, copiii sai, numiti geoasteroizi, vor bombarda Luna si Terra in circa 2 milioane de ani. Ultima data, acest fenomen a avut loc in urma cu 3 miliarde de ani, iar in urma sa au ramas craterele selenare de astazi. In sistemul nostru solar, majoritatea orbitelor asteroizilor sunt cuprinse in zona dintre orbita lui Marte si orbita lui Jupiter, numita Centura. In urma cu mai multe miliarde de ani, aici s-a produs o coliziune spatiala majora.



Au aparut sute de mii de asteroizi care au provocat adevarate "dusuri" asteroidale pe toate planetele din sistemul solar. Tot atunci au aparut majoritatea familiilor de asteroizi, printre care Koronis, cea mai veche si cu cele mai grele corpuri. Faptul ca membrii ei au aceleasi proprietati orbitale si spectrale si aceeasi compozitie a dus la ipoteza ca familia Koronis s-a format din ciocnirea mai multor asteroizi preistorici cu un corp ceresc enorm, probabil o planeta, care - in urma impactului - s-a dezintegrat.

Armaghedonul simulat pe computer

Willy Benz si Derek Richardson, de la Universitatea Maryland din SUA, au elaborat in 2004 simulari complete ale unei coliziuni. Simularile au luat in calcul fragmentarea familiilor de asteroizi si interactiunea gravitationala care are loc intre fragmente.



Metoda consta in utilizarea unei formule pentru calcularea procentului de fragmentare a unui asteroid in functie de interactiunea gravitationala cu planeta noastra. Formula a fost procesata de o retea de computere si s-a aplicat celor mai periculoase familii de asteroizi cu care Pamantul ar putea intra in contact: Eunomia, Flora si Koronis. Simularea a aratat ca impactul cu orice asteroid din aceste familii ar fi catastrofal pentru ecosistemul terestru. Benz si Richardson au demonstrat ca, dupa impactul cu un corp-parinte cu diametrul de 1.000 de metri, cu cat fragmentele asteroidului ar fi mai mici, cu atat distrugerile ar fi mai mari.

Masuri contra asteroizilor

Racheta antiasteroid. SUA au inceput studiile pentru construirea primei rachete antiasteroid. Deocamdata, nu au fost date publicitatii prea multe amanunte, dar se pare ca acest tip de racheta va fi o versiune imbunatatita a Deep Impact.

Miniproiectilele distructive. Sunt bile mici din tungsten, care trebuie lansate la mica distanta de asteroid. Pentru a nu se imprastia, sunt legate intre ele cu minifibre din otel. Asteroidul intra in reteaua astfel realizata cu o viteza de 100.000 km/h. In momentul impactului, prima bila patrunde in el la mare adancime, iar a doua largeste bresa facuta de prima. Urmeaza apoi cateva sute de mii de proiectile care il pulverizeaza. Aceasta metoda este eficienta in cazul asteroizilor mici.

Exterminarea exploziva. Daca o incarcatura nucleara ar exploda pe suprafata unui asteroid, s-ar crea un crater imens care ar diminua masa asteroidului, iar unda de soc ar devia traiectoria initiala a bolidului cosmic. Totusi, ar exista riscul ca fragmentele rezultate in urma exploziei si contaminate radioactiv sa loveasca Pamantul. O bila neagra pentru aceasta metoda.

Puterea gandurilor. Devierea traiectoriei unui asteroid s-ar putea realiza, spun unii, si prin forta gandurilor. Daca mai multe zeci de milioane de oameni s-ar concentra simultan in aceasta directie, forta telekinetica rezultata ar trebui sa modifice traseul asteroidului. Metoda este respinsa de oamenii de stiinta.

Oglinda distrugaoare de asteroizi. Cu ajutorul unei oglinzi uriase, razele Soarelui ar putea fi concentrate intr-un singur punct de pe suprafata asteroidului, moment in care temperatura acestuia ar ajunge la 1.000 de grade Celsius. La un moment dat, solul ar incepe sa se topeasca si din adancul asteroidului ar tasni un jet de vapori fierbinti, care ar avea forta necesara pentru a devia asteroidul.

CITESTE SI: