”Serviciul de Informaţii al României în Războiul de Întregire Naţională (1916-1920)” – o carte pe zi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Astăzi, la mai bine de o sută de ani de la Primul Război Mondial, au rămas încă pete albe în privinţa participării României la conflict. Care au fost locul şi rolul României din punct de vedere informativ/contrainformativ în perioada neutralităţii (1914–1916), în cadrul conflagraţiei mondiale (1916–1918) şi în perioada imediat următoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918?”, notează autorul.

Alin Spânu este un istoric ieşean, încă tânăr, care s-a distins într-un domeniu extrem de incitant, după ce şi-a luat doctoratul cu profesorul ieşean Gheorghe Buzatu: serviciile de informaţii şi spionajul. A publicat, în 2010, Istoria serviciilor de informaţii / contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945, carte distinsă cu un premiu al Academiei Române, iar doi ani mai târziu, Serviciul de Informaţii al României în Războiul de Intregire Naţională (1916-1920). A publicat apoi „Spioni, spionae şi dandale în România neutră”, lucrare bazată pe documente de arhivă inedite, abordând o paletă largă de subiecte din domeniul informativ (spionaj, contraspionaj, acţiuni de influenţă, dezinformare, agenţi dubli, analize etc.).

Acum a revenit asupra „Serviciului de Informaţii…” îmbogăţind subtanţial cartea.

Scriu editorii, reluând un paragraf din Introducerea autorului: „Astăzi, la mai bine de o suta de ani de la Primul Război Mondial, au rămas încă pete albe în privinţa participării României la conflict. Care au fost locul şi rolul României din punct de vedere informativ/contrainformativ în perioada neutralităţii (1914–1916), în cadrul conflagraţiei mondiale (1916–1918) şi în perioada imediat următoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918? A fost pregatită România pentru bătăliile purtate pe > cu vajnicii săi inamici, a avut capacitatea de anihilare a acţiunilor subversive desfăşurate pe teritoriul naţional, mai ales a celor asimetrice, nou apărute în urma prăbuşirii imperiilor multinaţionale şi apariţiei unor state cu interese şi acţiuni agresive la adresa vecinilor, a dispus de funcţionari/ofiţeri de informaţii capabili şi onesti? În ce măsură decidenţii politico-militari, beneficiari ai materialelor informative şi analitice, s-au ridicat la înalţimea funcţiilor şi au avut capacitatea de a înţelege datele primite, de a lua măsuri în consecinţă, în favoarea intereselor naţionale? Tuturor acestor întrebari, dar si altora, cartea de faţă încearcă să le găsească un răspuns.”

Alin Spânu – Serviciul de Informaţii al României în Războiul de Întregire Naţională (1916-1920) – Editura Militară. Ediţia a doua, revizuită şi adăugită. Prefaţă – prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu. 332 pag.