Home » Istorie » Insulele Åland, o lecţie istorică pentru conflictele regionale

Insulele Åland, o lecţie istorică pentru conflictele regionale

Publicat: 22.02.2020

Arhipelagul Åland constituie o regiune cu statut special ce se află în componenţa statului Finlanda. Particularităţile sale istorice au condus la crearea unei regiuni autonome aparte, ce îşi gestionează în mare măsură politica internă şi îşi conduce propriile misiuni diplomatice.

Amplasat în Marea Baltică, la intrarea în Golful Botnic, mai precis la jumătatea distanţei dintre Suedia şi Finlanda, Arhipelagul Åland este format din aproximativ 6.500 de insule, dintre care doar 60 sunt locuite. Populaţia este de peste 25.000 de oameni care muncesc de cele mai multe ori în turism, ocupaţii maritime sau în sistemul bancar.

Cea mai mare insulă din arhipelag este Insula Åland, care cuprinde 70 la sută din întinderea teritorială a arhipelagului şi care, totodată, găzduieşte 90 la sută din toată populaţia regiunii şi capitala administrativă Mariehamn, principalul port şi singurul oraş.

Statutul autonom al regiunii Åland înseamnă că grupul de insule are propriile sale instituţii legislative şi juridice, Parlament şi Guvern propriu, propria limbă, precum şi posibilitatea de a îşi stabili personal politicile culturale.

Istoria Regiunii Åland

Din secolul al XII-lea până în anul 1809, Insulele Åland au fost, împreună cu întreaga Finlandă, sub ocupaţie suedeză. Din anul 1809 au trecut în ocupaţia Rusiei, care a căutat să valorifice poziţia strategică a arhipelagului, militarizând zona. Totuşi, administraţia arhipelagului a continuat să fie încredinţată Suediei.

Înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeei (1853-1856) a dus la obligaţia de a respecta cerinţele Suediei şi a demilitariza insulele. Factorul decisiv în această măsura l-a reprezentat percepţia Marii Britanii, care vedea militarizarea zonei ca fiind o ameninţare la securitatea intereselor Regatului Unit în regiunea baltică. Astfel, în 1856 este semnată Convenţia tripartită asupra statutului insulelor Åland, care interzicea înarmarea zonei şi faptul că aceasta rămânea sub suveranitatea Rusiei, dar era menţinută administraţia suedeză pentru a se proteja limba şi specificul cultural al regiunii. Însă asta nu a oprit interesele ruseşti în zonă.

Presiunea crescândă pusă de Rusia asupra arhipelagului a culminat odată cu adoptarea regimului de egalitate lingvistică în 1902, care a fost perceput drept o acţiune cu scopul de a limita limba şi cultura dominant suedeză, prin oficializarea limbii ocupantului rus. Asta a antrenat la dezvoltarea unui curent de emancipare de sub suveranitatea Rusiei.

În timpul Primului Război Mondial, arhipelagul a fost din nou militarizat, Suedia blamând această acţiune şi susţinând adoptarea unui statut de neutralitate în război referitor la arhipelagul Åland. Declararea independenţei Finlandei în 1917 a reprezentat imposibilitatea Imperiului Rus de a mai putea menţine ocupaţia asupra insulelor. Aşadar, datorită unui lung istoric cultural şi economic comun cu Suedia, populaţia arhipelagului a cerut să devină parte a statului suedez. Un alt motiv pentru această unire era dat de teama populaţiei insulare faţă de mişcarea naţionalistă care ajunsese la conducere în Finlada şi care putea cere alipirea arhipelagului la nou înfiinţatul stat finlandez, fapt ce s-a şi întâmplat.

Credit foto: Shutterstock

În acest context, locuitorii insulelor au cerut încorporarea lor în regatul suedez, iar Suedia a propus Puterilor Aliate ţinerea unui plebiscit în acest sens. Opţiunea locuitorilor a făcut ca Finlanda să hotărască adoptarea, la 6 mai 1920, a legii prin care se asigura Insulelor Åland o largă autonomie ca o măsură de contracarare a dorinţelor de secesiune.

În anul 1921, Consiliul Ligii Naţiunilor a recunoscut suveranitatea Finlandei asupra Insulelor Åland, obţinând în acelaşi timp o înţelegere între Suedia şi Finlanda cu scopul dezvoltării garanţiilor privind drepturile locuitorilor din Insule. Garanţiile au fost aprobate de Consiliul Ligii şi incluse în Actul Garanţiilor Åland, în 1922. Până astăzi s-au adăugat mai multe amendamente, cele mai importante datând din 1951 şi 1991.

Autonomie legislativă, culturală şi teritorială

Diviziunea autorităţii între statul finlandez şi regiunea autonomă Åland se bazează pe principiul libertăţii populaţiei autohtone de a decide treburile sale interne, atât timp cât acestea nu contravin prevederilor privind securitatea internă şi externă a statului Finlanda.

Finlanda este un stat bilingv, având ca limbi oficiale atât finlandeza (vorbită de 93% dintre locuitori), cât şi suedeza (vorbită de aproximativ 6% din populaţie). Cu toate acestea, suedeza este singura limbă oficială a Åland-ului, folosindu-se în cadrul tuturor instituţiilor, în corespondenţa oficială şi în şcolile publice.

Teritoriul arhipelagului Åland este delimitat de o frontieră internaţională cu Suedia la vest şi o frontieră administrativă cu Finlanda la est. Constituţia Finlandei este valabilă în Åland, excepţie făcând acele aspecte care sunt prevăzute în Actul de Autonomie.

Instituţiile Regiunii Åland

Sistemul autonomiei din Åland introduce autorităţi proprii regiunii şi impune ca orice schimbare a regimului autonomiei să fie aprobată în comun de autorităţile centrale şi de autorităţile provinciei.

Insulele au o Adunare Legislativă cu 27 de membri şi un guvern denumit Consiliul Executiv al provinciei şi ai cărui membrii sunt aleşi de Adunarea Legislativă. Guvernul poate fi dizolvat de către Preşedintele Finlandei după consultări cu purtătorul de cuvânt al Adunării. Există un guvernator al Insulelor Åland care reprezintă guvernul Finlandei, fiind numit de către preşedintele Finlandei cu acceptul purtătorului de cuvînt al Adunării legislative.

Insulele Åland fac parte din UE, dar se află în afara zonei de aplicare a taxei pe valoare adăugată (TVA). Astfel, când Finlanda a devenit stat membru UE, s-a angajat să aplice un sistem de taxare conform directivelor uniunii, dar în tratatul de aderare, regiunea Åland a fost exclusă de la aceste prevederi. Aşadar, deşi Åland este parte a teritoriului vamal al UE, acesta nu este inclus şi în teritoriul fiscal.

În materia competenţelor externe, remarcabilă este posibilitatea participării guvernului din Åland la negocieri internaţionale.

Situaţia arhipelagului Åland este văzută ca fiind un exemplu de compromis paşnic ce poate fi încheiat între independenţă şi integrare totală. Aranjamentul existent între Finlanda şi Insulele Åland poate fi considerat o potenţială soluţie la o serie de conflicte regionale precum cele din Kosovo, Israel-Palestina, Nagorno-Karabakh, Sri Lanka, Zanzibar, Kashmir şi nu numai.

Surse