Companiile pot face computere cu celule umane. Care sunt implicațiile etice?

Deși acesta pare a fi un scenariu din viitorul de peste zeci de ani, companiile pot face deja computere cu celule umane, iar acest lucru ar trebui să ne facă să ne punem unele întrebări.

În decembrie 2021, Cortical Labs din Melbourne a crescut grupuri de neuroni (celule cerebrale) care au fost încorporate într-un cip de computer. Cipul hibrid rezultat funcționează deoarece atât creierul, cât și neuronii au un limbaj comun: electricitatea.

• De ce o pagină de pe Wikipedia a fost blocată pentru editare
• Test de cultură generală. Ce este mai mare decât un terabyte?

În computerele cu siliciu, semnalele electrice călătoresc de-a lungul firelor metalice care leagă diferite componente între ele. În creier, neuronii comunică între ei folosind semnale electrice prin sinapse (joncțiuni între celulele nervoase).

Ce sunt aceste computere cu celule umane?

În sistemul Dishbrain, aceste computere cu celule umane gândite de Cortical Labs, neuronii sunt cultivați pe cipuri de siliciu. Acești neuroni acționează ca firele din sistem, conectând diferite componente. Avantajul major al acestei abordări este că neuronii își pot schimba forma, pot crește și se pot multiplica sau muri ca răspuns la cerințele sistemului.

Dishbrain ar putea învăța să joace jocul arcade Pong mai repede decât sistemele AI convenționale. „Nimic de genul acesta nu a mai existat până acum… Este un mod complet nou de a fi. O fuziune a siliciului și a neuronului”, au spus dezvoltatorii Dishbrain, citați de Tech Xplore.

Cortical Labs consideră că cipurile sale hibride ar putea fi cheia pentru tipurile de raționament complexe pe care computerele și inteligența artificială de astăzi nu le pot produce.

Mai multe companii își cultivă deja propriii neuroni în laboratoare

Un alt start-up care produce computere din neuroni cultivați în laborator, Koniku, crede că tehnologia lor va revoluționa mai multe industrii, printre care agricultura, sănătatea, tehnologia militară și securitatea aeroporturilor. Alte tipuri de computere organice sunt, de asemenea, în stadii incipiente de dezvoltare.

În timp ce computerele cu siliciu au transformat societatea, ele sunt încă depășite de creierul majorității animalelor. De exemplu, creierul unei pisici conține de 1.000 de ori mai mult spațiu de stocare decât un iPad obișnuit și poate folosi aceste informații de un milion de ori mai repede. Creierul uman, cu trilioanele sale de conexiuni neuronale, este capabil să facă 15 quintilioane de operații pe secundă.

Acest lucru poate fi egalat astăzi doar de supercalculatoare masive care folosesc cantități mari de energie. Creierul uman folosește doar aproximativ 20 de wați de energie, cam tot atâta câtă folosește un bec. Ar fi nevoie de 34 de centrale alimentate pe cărbune care generează 500 de megawați pe oră pentru a stoca într-un centru modern de stocare a datelor aceeași cantitate de date conținută într-un creier uman.

Donatorii de țesut pentru computere cu celule umane

Companiile nu au nevoie de mostre de țesut cerebral de la donatori, ci pot pur și simplu să crească neuronii de care au nevoie în laborator din celule obișnuite ale pielii, folosind tehnologiile cu celule stem. Oamenii de știință pot transforma celulele din mostre de sânge sau din biopsii de piele într-un tip de celulă stem care poate deveni apoi orice tip de celulă din corpul uman.

Însă aceste computere cu celule umane ridică întrebări cu privire la consimțământul donatorului. Oamenii care furnizează mostre de țesut pentru cercetare și dezvoltare tehnologică știu că acestea ar putea fi folosite pentru a face computere neuronale? Trebuie să știe acest lucru pentru ca consimțământul lor să fie valabil?

Oamenii vor fi, fără îndoială, mult mai dispuși să doneze pentru cercetare celule ale pielii decât țesut cerebral. Una dintre barierele în calea donării de creier este că acesta este văzut ca fiind legat de identitate. Dar într-o lume în care putem crește mini-creieri din aproape orice tip de celulă, are sens să facem acest tip de distincție?

Cu ce sunt diferite aceste computere?

Dacă computerele neuronale devin comune, ne vom confrunta cu alte probleme legate de donarea de țesuturi. În cercetarea Cortical Lab în ceea ce privește Dishbrain, ei au descoperit că neuronii umani au învățat mai rapid decât neuronii de la șoareci.

Ar putea exista și diferențe de performanță în funcție de neuronii cui sunt utilizați? Ar putea Apple și Google să facă computere ultra-rapide folosind neuroni de la cei mai inteligenți oameni care trăiesc în prezent? Ar putea cineva să asigure țesuturi de la genii decedate, cum ar fi Albert Einstein, pentru a face computere neuronale specializate în ediție limitată?

Un exemplu real

Astfel de întrebări sunt foarte speculative, dar abordează teme mai largi legate de exploatare și compensare. Un exemplu de luat în considerare este scandalul privind-o pe Henrietta Lacks, o femeie afro-americană ale cărei celule au fost utilizate la scară largă în cercetări medicale și comerciale fără știrea și acordul ei.

Celulele Henriettei încă sunt folosite în aplicații care generează cantități uriașe de venituri pentru companiile farmaceutice (inclusiv recent pentru a dezvolta vaccinuri COVID). Familia Lacks încă nu a primit nicio compensație. Dacă neuronii unui donator ajung să fie folosiți în produse, ar trebui ca donatorul să aibă dreptul la o parte din profitul realizat din acele produse?

Pot aceste computere cu celule umane să devină conștiente?

O altă considerație etică importantă pentru computerele neuronale este dacă ar putea dezvolta o anumită formă de conștiință și ar putea experimenta durere. Calculatoarele neuronale ar avea mai multe șanse să aibă experiențe decât cele bazate pe siliciu?

În experimentul Pong, Dishbrain este expus la stimuli zgomotoși și imprevizibili atunci când primește un răspuns greșit (paleta ratează mingea) și stimuli previzibili atunci când o face corect. Este posibil ca un astfel de sistem să înceapă să proceseze stimulii imprevizibili drept durere, iar pe cei previzibili drept plăcere.

Consimțământ și compensare

„Consimțământul pe deplin informat al donatorului este de o importanță capitală. Orice donator ar trebui să aibă posibilitatea de a ajunge la un acord pentru compensare, ca parte a acestui proces, iar autonomia lor corporală trebuie respectată fără constrângeri”, a declarat Brett Kagan, director științific al Cortical Labs.

După cum s-a discutat recent într-un studiu, nu există dovezi că neuronii dintr-un vas au vreo experiență calitativă sau conștientă, așa că nu pot fi stresați; iar fără receptori de durere, aceștia nu pot simți durerea.

Este exploatarea neuronilor umani similară cu cea a animalelor de povară?

Neuronii au evoluat pentru a procesa informații de tot felul; a fi lăsați complet nestimulați, așa cum se întâmplă în prezent în laboratoare în întreaga lume, nu este o stare naturală pentru un neuron. Tot ceea ce face această muncă este să le permită neuronilor să se comporte așa cum a intenționat natura.

Oamenii au folosit animalele pentru a face muncă fizică timp de mii de ani, în ciuda faptului că aceasta a dus adesea la experiențe negative pentru animale. Utilizarea computerelor organice pentru munca cognitivă ar fi mai problematică din punct de vedere etic decât folosirea unui cal pentru a trage o căruță?

Ne aflăm în stadiile incipiente ale calculului neuronal și avem timp să ne gândim la aceste probleme. Dar trebuie să facem acest lucru înainte ca aceste computere cu celule umane să devină larg răspândite.

Vă recomandăm să citiți și:

Unul dintre cele mai mari jafuri de criptomonede înregistrate vreodată. Cât au reușit să fure hackerii?

Bitcoin ajută piața criptomonedelor să depășească 2 trilioane de dolari

Sony lansează un nou serviciu de abonament pentru jocuri PlayStation

În curând vei putea simți durere în metavers