Imagini uimitoare cu cristale de gheață apărute pe unul dintre geamurile Stației Spațiale Internaționale

Cosmonautul Serghei Korsakov a surprins imagini inedite cu cristale de gheață apărute pe unul dintre geamurile pe Stației Spațiale Internaționale (ISS).

Frumos, dar nu neobișnuit, ați putea crede, cu excepția faptului că este. Aceasta ar putea fi prima imagine cu cristale de gheață care se formează pe un geam al unei nave spațiale și nimeni nu știe cum s-au format.

• Cărți scoase de pe rafturile Bibliotecii Naționale a Franței deoarece ar conține arsenic
• Amendă uriașă după o ceartă pe social media

Fotografia arată o formațiune de gheață în formă de semilună care se profilează deasupra Pământului, ca și cum am avea o lună înghețată precum Europa sau Enceladus.

O „Lună înghețată” veghează asupra Pământului

Imaginea a fost publicată de Korsakov pe rețelele de socializare la sfârșitul lunii mai. Cosmonautul a declarat că cristalele de gheață au fost de lungă durată  (24 de ore) și chiar și după ce s-au topit, modelul de condensare a rămas. Formarea acestora nu este totuși clară și, în mod surprinzător, nu există nicio literatură științifică care să ofere o explicație în acest sens.

Membrii ISS NASA, Agenția Spațială Europeană – ESA și Agenția Spațială Japoneză – JAXA au ezitat să ofere orice fel de informații, să comenteze, deoarece fereastra poate fi în modulul rusesc al ISS și în mod clar, nimeni nu vorbește momentan cu Roscosmos.

Fără aceste cunoștințe, putem doar specula. Geamurile de pe ISS sunt compuse din mai multe straturi, cu cel intern separat prin aer și cele exterioare prin vid. Cristalele de gheață ar putea fi în interiorul geamurilor sau în interiorul stației. Unii au sugerat că ar putea fi cosmonauții care respiră pe fereastră, dar forma înghețului, un cerc aproape perfect și temperatura ISS îl fac puțin probabil.

Forma ciudată de îngheț

„Caracteristica principală pare să aibă cea mai mare parte a gheții la marginile cercului – aceasta sugerează că mecanismul de formare acționează în mod egal din toate părțile, atinge un prag pentru a forma gheață la marginea cercului și apoi toți vaporii de apă sunt epuizați înainte de a ajunge la mijloc”, a declarat Dr. James Lea, glaciolog la Universitatea din Liverpool.

„Bucățile de gheață care se extind în mijloc sunt doar cristale de gheață  și se folosesc pentru a ajuta la extindere – nu pot ieși în afara cercului, deoarece este prea cald.” Forma circulară, care este de asemenea surprinzătoare, ar putea fi rezultatul unui gradient de temperatură în sticlă. Dar ar depinde de proprietățile ferestrelor, ceva ce nu este clar în prezent.

„Bănuiesc că locația gheții reflectă un gradient de temperatură pe fereastră. Vă puteți aștepta ca punctul de contact dintre fereastră și carcasa stației spațiale din perimetrul ferestrei să fie mai cald decât centrul geamului”, afirmă dr. Tom Whale, expert în știința atmosferică și criobiologie de la Universitatea din Warwick, indică IFL Science.

Posibile explicații pentru cristalele de gheață de pe ISS

„Dacă există puțini vapori de apă într-o cavitate dintre geamurile ferestrei sau poate o scurgere de aer relativ umed de la stația spațială în cavitate, este posibil ca gheața să se formeze în punctul de pe fereastră unde ajunge, suficient de rece pentru ca gheața să se formeze și apoi crește spre interior de acolo. Forma circulară a gheții poate reflecta o geometrie circulară a ferestrei.”

În timp ce acest mister s-ar putea să nu fie rezolvat, formarea cristalelor de gheață în microgravitație este un domeniu activ de cercetare. JAXA a efectuat experimente privind formarea de cristale de gheață pe orbită, descoperind despre cristalele de gheață cu o „super” simetrie că se pot forma în spațiu.

Vă mai recomandăm și:

Astronauții Crew-4 au ajuns la Stația Spațială Internațională, la bordul unei capsule SpaceX

Un medicament pentru diabet a cauzat o scădere în greutate record în studiile clinice

Stația Spațială Internațională a virat din nou pentru a evita resturile unui satelit distrus de ruși

NASA a găsit Iadul? Oamenii de știință descoperă, în premieră, o lume care arde constant