Oasele astronauților arată efectele devastatoare ale vieții în spațiu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Astronauții pierd în spațiu echivalentul a zeci de ani de masă osoasă, pe care mulți nu o recuperează nici măcar după un an înapoi pe Pământ; daunele suportate de oasele astronauților după mai mult timp petrecut în afara Pământului ar putea fi o „mare îngrijorare” pentru viitoarele misiuni pe Marte.

Cercetări anterioare au arătat că astronauții pierd între 1% și 2% din densitatea osoasă pentru fiecare lună petrecută în spațiu, deoarece lipsa gravitației elimină presiunea suportată de picioare în mod obișnuit atunci când aceștia stau în picioare sau merg pe Pământ.

• Anatomia panicii de la 40 de ani: Cum se reconfigurează creierul și identitatea la vârsta de…
• Bărbații mor mai devreme decât femeile. De ce sunt mai nesănătoși?

Pentru a afla cum se recuperează astronauții odată ajunși înapoi pe pământ, un nou studiu a scanat încheieturile și gleznele a 17 astronauți înainte, în timpul și după o ședere pe Stația Spațială Internațională.

Oasele astronauților devin mai fragile după un timp petrecut în spațiu

Oasele astronauților au pierdut o densitate echivalentă cu cât ar pierde în câteva decenii pe Pământ, a spus Steven Boyd, de la Universitatea din Calgary, din Canada, director al Institutului McCaig pentru Sănătatea Osoasă și Articulațiilor și coautor al studiului.

Cercetătorii au descoperit că densitatea tibiei a nouă dintre astronauți nu și-a revenit pe deplin după un an pe Pământ și încă le lipsea masa osoasă echivalentă aproximativ unui deceniu.

Astronauții care au plecat în cele mai lungi misiuni, care au variat între patru și șapte luni pe ISS, au fost cei mai lenți în refacere, scrie Science Alert.

„Cu cât petreci mai mult în spațiu, cu atât pierzi mai mult os”, a spus Boyd.

Ce ar păți oasele astronauților după mai mulți ani petrecuți în spațiu?

Boyd a spus că este o „mare îngrijorare” pentru viitoarele misiuni pe Marte, în care astronauții ar trebui să-și petreacă în spațiu ani întregi.

„Problema va continua să se înrăutățească în timp sau nu? Nu știm. Este posibil să ajungă la o stare de echilibru după un timp sau este posibil să continue să piardă os. Dar nu îmi pot imagina că vor continua să piardă os până nu mai rămâne nimic”, a spus el.

Un studiu de modelare din 2020 a prezis că pe parcursul unui zbor spațial de trei ani către Marte, 33% dintre astronauți ar fi expuși riscului de osteoporoză.

„Cea mai drastică inactivitate fizică posibilă”

Boyd a spus că unele răspunsuri ar putea veni din cercetările care se desfășoară în prezent asupra astronauților care au petrecut cel puțin un an la bordul ISS.

Guillemette Gauquelin-Koch, șefa departamentului de cercetare în medicină de la agenția spațială CNES, din Franța, a spus că imponderabilitatea experimentată în spațiu este „cea mai drastică inactivitate fizică posibilă”.

„Chiar și făcând două ore de sport pe zi, este ca și cum ai fi țintuit la pat pentru celelalte 22 de ore. Nu va fi ușor pentru echipaj să pună piciorul pe pământul marțian atunci când va ajunge; este foarte invalidant”, a spus medicul, care nu a făcut parte din studiu.

„Boala tăcută”

Noul studiu, care a fost publicat în Scientific Reports, a arătat și efectele zborului spațial asupra structurii oaselor.

Boyd a spus că, dacă te-ai gândi la oasele unui corp ca la Turnul Eiffel, ar fi ca și cum unele dintre tijele metalice care susțin structura s-ar fi pierdut.

„Și când ne întoarcem pe Pământ, îngroșăm ceea ce rămâne, dar de fapt nu creăm noi tije”, a spus el.

Unele exerciții sunt mai bune decât altele pentru menținerea masei osoase, arată studiul.

Îndreptările cu greutăți s-au dovedit semnificativ mai eficiente decât alergarea sau ciclismul, se arată în lucrare, sugerând efectuarea de mai multe exerciții grele pentru partea inferioară a corpului pe viitor.

Dar astronauții, care sunt în cea mai mare parte în formă și în jurul vârstei de 40 de ani, nu au avut tendința să observe pierderea drastică de os, a spus Boyd, subliniind că osteoporoza de pe Pământ este cunoscută sub numele de „boala tăcută”.

Oasele și mușchii se recuperează foarte greu

Astronautul canadian Robert Thirsk, care a petrecut cel mai mult timp în spațiu, a spus că pentru el oasele și mușchii au avut nevoie de cel mai mult timp pentru a se recupera după zborul spațial.

„Dar la o zi de la aterizare, m-am simțit din nou confortabil ca pământean”, a spus el într-o declarație care însoțește cercetarea.

Vă recomandăm să citiți și:

Tatuajul electronic care măsoară tensiunea arterială ar putea oferi o monitorizare continuă și mobilă

Terapia cu lumină ar putea ținti și ucide eficient celulele canceroase

Ochii ar putea fi cheia pentru diagnosticarea precoce a ADHD și TSA

Particulele toxice inhalate ajung de la plămâni direct la creier. Cum contribuie poluarea la leziuni neurologice?