Ramses al III-lea, ultimul mare faraon al Egiptului

Ramses al III-lea a fost al doilea conducător al dinastiei a XX-a a Egiptului și, de asemenea, a fost ultimul mare faraon egiptean.

Datele istorice nu au fost suficiente și nici concludente în ceea ce privește anul în care s-a născut, însă istoricii consideră că regele Ramses al III-lea a condus Egiptul având o forță și o influență semnificative, deținând puterea în timpul declinului Egiptului.

• Test de cultură generală. Ce alt drog a mai creat inventatorul aspirinei?
• Ziua în care Winston Churchill a anunţat că Marea Britanie a dezvoltat bomba atomică

Fiu al regelui Setnakhte și al reginei Tiy-merenese, deși se cunosc foarte puține informații despre tatăl lui, egiptologii cred că Ramses III a fost nepotul marelui Ramses II, devenind rege la moartea tatălui său, în martie 1187 î.Hr, pentru o perioadă de peste 31 de ani și domnind până în aproximativ 1151 î.Hr.

Faraonul Războinic

Următorii trei conducători ai Egiptului, Ramses IV, Ramses V și Ramses VI, au fost toți fiii săi. Lunga sa domnie a cunoscut vremuri tulburi, începând cu declinul puterilor politice și economice ale țării și continuând cu o serie de invazii cărora a trebuit să le facă față.

I s-a spus Faraonul Războinic datorită strategiilor militare pe care le implementa și a victoriilor în fața invadatorilor Popoarelor Mării (pelasgii) și ale triburilor libiene care provocaseră multe distrugeri în fața altor civilizații.

Strateg și bun administrator al problemelor țării

Ramses al III -lea avut forța cu el, reușind să salveze Egiptul într-o perioadă în care alte imperii, în acea perioadă, erau îngenuncheate pe rând.

În prima parte a domniei sale, Ramses al III-lea a pus la punct programe de construcție și dezvoltare care au vizat orașe, temple și monumente, stabilind capitala Egiptului în noul oraș Pi-Ramses, pe ruinele orașului Avaris, acolo unde se afla principalul templu a lui Seth (zeu malefic, stăpân al deșertului, reprezentat cu cap de ogar cu coada lunga și cu botul alungit).

Nenumărate soții, iar una dintre ele a complotat împotriva sa

Ramses al III a avut mai multe concubine și soții, printre ele numărându-se Isis (regină consoartă de prim rang care i-a dăruit patru copii, doi dintre ei ajungând regi, la rândul lor, Ramses al IV-lea și Ramses al VI-lea), Tiyi (cu care a avut cinci copii și care a fost condamnată la moarte în urma suspectării punerii la cale a unui complot ce viza înlăturarea de la tron lui Ramses pentru a-i face loc fiului ei Pentaure) și Minefer (soție consoartă de rang inferior care i-a dăruit un fiu, pe Montuherkehepshef), a avut cel puțin 10 fii și o fiică, mulți dintre fiii săi murind înaintea lui.

Un aspect important legat de viața lui Ramses al III-lea îl reprezintă conspirația împotriva lui pusă la cale de una dintre soții. Episodul apare inscripționat într-un papirus  – Papirusul Conspirației Harem – din timpul domniei sale, acolo unde este menționată tentativa de asasinat a regelui în care este implicată și Tiyi, soția lui.

Planul ucigaș

La un moment dat, în ultima parte a domniei lui Ramses al III-lea, au existat probleme economice care au devenit mai vizibile atunci când lucrătorii din Deir el-Medina nu au fost plătiți pentru muncile pe care le prestaseră, ceea ce i-a determinat să pornească o revoltă (grevă, cum am numi-o astăzi), acest protest (care a avut loc în cel de-al 29-lea an de domnie a lui Ramses al III-lea) fiind primul înregistrat în istorie.

Se pare că pe acest fundal a fost înfăptuit complotul împotriva lui Ramses al III-lea, conspirație la care au participat cel puțin 40 de persoane, mulți dintre cei implicați fiind apropiați ai regelui. Planul pus la cale urmărea nu doar uciderea lui, dar și instigarea la o revoltă în afara palatului care să ajute în facilitarea loviturii de stat. Ramses al III-lea urma să fie omorât în timpul festivalului anual Opet organizat la Teba (Luxor), probabil în timpul unei nopți de plăceri petrecute în harem, iar pregătirile pentru această acțiune au inclus tot felul de vrăji, figurine din ceară reprezentându-l pe împărat și poțiuni despre care se credea că sunt magice, toate acestea fiind ilegal introduse în interiorul palatului. Inițial, s-a crezut că planul a eșuat.

Toți cei implicați în complot, condamnați la moarte

Dovezile descoperite atestau faptul că vinovații au fost acuzați și aduși în fața unei instanțe formată dintr-un complet de paisprezece funcționari, inclusiv șapte majordomi regali (o funcție respectabilă în acea vreme), doi supraveghetori ai trezoreriei, doi purtători de standarde a armatei, doi cărturari și un herald. Cel mai probabil Ramses al III-lea a ordonat acuzarea acestora dar, conform celor consemnate în papirus, el ar fi murit în timpul procesului, nefiind nicăieri scris motivul morții sale.

Toți cei implicați în complot au fost condamnați la moarte, inclusiv regina Tiyi, arată Britannica.

Oamenii de știință au prezentat puncte de vedere contradictorii referitoare la evenimentele conspirației. În timp ce unii susțineau că Ramses al III-lea a fost de fapt ucis de cei implicați în planul conspiraționist, alții erau de părere că acest lucru nu ar fi posibil având în vedere faptul că mumia regelui nu prezenta urme ale unor acte de violență.

Descoperirea care a lămurit motivele morții faraonului

Totuși, în 2012, în urma unor noi teste ADN efectuate de oamenii de știință care au studiat și analizat ani la rândul subiectul morții lui Ramses III și al conspirației din harem, au ajuns la concluzia că faraonului egiptean i-a fost tăiat gâtul, deși cercetările anterioare nu semnalaseră vreun semn violent extern. Dar în urma unei tehnici avansate de imagistică medicală în 3D a fost descoperită o rană de aproximativ 70 de mm în zona gâtului, rană neobservată până atunci.

Oamenii de știință au declarat că lui Ramses al III-lea îi fusese complet secționată traheea, ceea ce a determinat moartea imediată a faraonului.

Ramses al III-lea, asasinat în urma unei conspirații

Tomografia detectase și un corp străin ce fusese înfipt în plagă, o amuletă din piatră despre care egiptenii credeau că deține puteri tămăduitoare. Prin urmare, concluziile cercetătorilor au fost că Ramses al III-lea a fost asasinat în urma acelei conspirații.

Ramses al III-lea a fost înmormântat, într-o primă fază, în Valea Regilor din vechea Teba, dar mumia lui a avut soarta mai multor faraoni: a fost mutată de acolo în ascunzătoarea din Deir el-Bahari de către Marele Preot al lui Amon Pinedjem al II-lea, în timpul Dinastiei a XXI-a, acesta fiind îngrijorat de amploarea jafurilor comise de profanatorii de morminte.

Moartea lui Ramses al III-lea, ultimul dintre marii faraoni

Mumia se află expusă în Muzeul de Egiptologie din Cairo, sarcofagul acestuia, o adevărată piesă de artă, din cuarțit roz, la Luvru, iar capacul lui în Muzeul Fitzwilliams din Cambridge.

Moartea lui Ramses al III-lea, ultimul dintre marii faraoni, (în 1156 î.H.) marchează sfârșitul unei ere. După o domnie care durat 31 de ani (între 1187 – 1156 î.Hr.) și care a cuprins programe de construcție a țării, proiecte de consolidare a legii și ordinii, programe de plantare a copacilor, reorganizare a diferitelor temple din Egipt, construirea templului său mortuar de la Medinet Habu (care a fost terminat în perioada celui de-al 12-lea an al domniei sale, la Karnak), victorii militare, reformarea armatei egiptene, pe care a transformat-o într-o armată redutabilă ca forță și organizare, încurajarea comerțului prin promovarea contactelor cu Puntul, Egiptul începe să fie afectat de probleme economice suferind și prăbușiri ale structurii societății, cu dispute puternice între autoritățile țării și conflicte armate civile pierzându-și rolul de principală putere, în acea vreme, în regiune.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Capete de crocodil au fost găsite în mormintele nobililor egipteni antici

O colecție ornamentală de bijuterii din aur a fost descoperită în Egipt

Morminte acoperite cu foițe de aur care înfățișează zeități, descoperite în Egipt

Zeiță egipteană antică, descoperită într-o așezare străveche din Spania