Cum au ajuns pădurarii să arunce fazanii în bătaia puștii lui Nicolae Ceaușescu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Printre marile pasiuni ale lui Nicolae Ceaușescu a fost vânătoarea de fazani. Imediat după ce a preluat conducerea țării, dictatorul a participat extrem de des la vânătoarea de fazani. Odată cu trecerea timpului, aceste vânători au devenit mai rare, deoarece începeau să îl obosească. Ușor, dar sigur, vânătorile de fazani la care a participat Ceaușescu s-au transformat în adevărate parodii.

Aproape toate vânătorile de fazani la care a luat parte liderul comunist Nicolae Ceaușescu erau organizate în pădurile de stejar şi gârniță, din rezervațiile speciale situate în apropierea Bucureștiului.

Preferate erau pădurile aparținând Ocolului silvic Ghimpați-Giurgiu (Albele, Ogarca, Teşila, Cioflecu, Ghimpați) şi Ocolului silvic Ploiești (Baracu).

De mai multe ori s-a organizat vânătoare la fazani şi în pădurea Buriaşu, care în perioada 1973-1990 a făcut parte din Complexul Scroviştea, unitate din cadrul Oficiului economic central „Carpaţi”, o componentă a Gospodăriei de partid a Comitetului Central al PCR.

„Prin crearea condițiilor favorabile de adăpost, precum şi celor de combatere a răpitoarelor, de asigurare a hranei în timpul iernii şi a liniștii în perioada de reproducere şi creștere a puilor, s-a reușit ca, în aceste păduri, să se obțină un spor natural demn de luat în seamă”, consemna inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre specialiștii silvici care s-a ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

Crescătorii de fazani pentru Ceaușescu

La primele vânători de fazani, Nicolae Ceaușescu a părut că este mulțumit de numărul de fazani pe care îi împușca. Însă, odată cu trecerea timpului, de la o vânătoare alta, şi de la un an la altul, a dorit să împuște din ce în ce mai mulți fazani. Astfel au început să fie dezvoltate crescătorii de fazani moderne.

„Până prin anul 1969, fazanii se produceau în crescătorii mai simple, organizate în sistem gospodăresc. Ouăle de fazan erau incubate de găini domestice (cloști), iar creșterea puilor, după vârsta de 14 zile, se făcea în condiții de semi-captivitate, direct în pădurea în care urmau să fie populați. Fazanii crescuți în acest sistem, la vârsta de 100-120 de zile, nu se mai deosebeau de cei proveniți din sporul natural. Erau cu penajul bine format, cu coada completă, zburau normal şi știau să se apere de dușmani. Pentru vânătoare, aceștia erau adevărații fazani.

După anul 1969, crescătoriile de fazani s-au dezvoltat şi s-au modernizat, iar producția a crescut în mod spectaculos. În rezervațiile speciale se făceau populări cu pui de fazan sau cu fazani maturi, produși şi crescuți în sistem industrial, în incubatoare şi eleveze electrice, în voliere de creștere şi stocaj, cu hrană combinată granulată etc”, precizează Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”

Fazani care nu zboară

S-a ivit însă o problemă cu fazanii din crescătoriile moderne şi apoi eliberați brusc în păduri, deoarece se înregistrau pierderi mari, iar din cei care supraviețuiau în libertate mulți nu zburau.

„În primul rând, se înregistrau pierderi mari din efectivele populate, iar din cei care rămâneau, la prima vânătoare, nu zburau decât 40-50 la sută, restul treceau pe jos printre vânători sau înapoi printre gonași.

Pentru a rezolva problema zborului, unui şef din minister i-a venit ideea ca, paralel cu linia pe care se așezau vânătorii, la 30 m în pădure, să se construiască niște gărdulețe din nuiele împletite, crezând că fazanii care vin pe jos şi întâlnesc acest obstacol vor fi determinați să-l depășească în zbor. S-au construit kilometri întregi de asemenea gărdulețe, dar totul a fost zadarnic. Fazanii săreau pe gărduleț, dar nu zburau, ci își continuau drumul tot pe jos.

Fazanii erau aruncați asemenea unor talere în poligonul din fața lui Ceaușescu

Pentru ca la standul de vânătoare a lui Ceaușescu să ajungă fazani mai mulți şi în zbor, silvicultorii s-au văzut nevoiți să aplice alte procedee.

„În dimineața zilei de vânătoare, în unele goane, în fața standului principal, la 30-40 m în pădure, se așezau 10 coșuri cu câte 5 fazani în fiecare. Între acest loc şi stand se tăiau în trepte crăcile sau vârfurile lăstarilor mai înalți de 2 m, creându-se un culoar sub formă de rampă, pentru lansarea fazanilor. Lângă coșuri aștepta tehnicianul Ilie Chirodea cu doi pădurari.

În momentul în care gonașii ajungeau pe linie cu coșurile, aceștia erau opriți de pădurari şi ținuți pe loc. Cei doi pădurari de lângă coșuri scoteau pe rând fazanii din coșuri şi îi dădeau tehnicianului. Acesta îi prindea de picioare, îi înviora puțin prin scuturare, apoi îi arunca în aer pe culoarul-trambulină spre standul principal, asemenea unor talere aruncate în poligonul de tir. Ceaușescu își dădea seama de aceste lansări, dar nu spunea nimic. Îi veneau fazani mulți în zbor şi asta îi convenea”, menționa Vasile Crișan.

În ultimii din viața dictatorului, când făcea doar una-două vânători la fazani pe sezon, s-a renunțat şi la acest procedeu. S-a trecut la populări masive. Într-o pădure de 400 ha, în care avea loc vânătoarea, în dimineața zilei de vânătoare sau în seara precedentă acesteia se lansau câte 3.000-5.000 de cocoși de fazani luați din crescătorii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a scăpat de execuție ginerele lui Nicolae Ceaușescu? „Eu și Zoia, și Nicu am fost norocoși, urma să fim împușcați”

Cine a prevestit căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu încă din 1987?

Cum a cunoscut-o Mircea Oprean pe Zoia Ceaușescu? „A fost ceva incredibil. În 1980, la Neptun a fost”

A reușit Nicolae Ceaușescu să intre în contact cu extratereștrii?