Una dintre ultimele vânători ale lui Nicolae Ceaușescu: A împușcat un cerb rar, dar nu s-a mulțumit doar cu atât. A făcut un adevărat masacru

Este bine-cunoscut faptul că Nicolae Ceaușescu făcuse pentru vânătoare o adevărată obsesie. Poate și din această cauză era departe de a se comporta ca un adevărat vânător. Dictatorul împușca tot ceea ce i se ivea în bătaia puștii, fără a respecta regulile de vânătoare și legislația din domeniu. Împușca orice fel de animal, nu conta dacă era un pui sau un animal ocrotit de lege. De altfel, dictatorul primea în fiecare dimineață un raport cu informațiile despre animalele sălbatice pe care urma să le vâneze. Mai mult, Ceaușescu a „inventat” chiar și vânătoarea la cerb din elicopter. Era dornic să împuște animale sălbatice cât mai multe și mai falnice. Un astfel de caz s-a petrecut în septembrie 1989, în județul Suceava.

Chiar de la 1 septembrie debuta sezonul de vânătoare la cerb comun, însă pentru vânătorile la care participa Nicolae Ceaușescu pregătirile se făceau cu mult înainte.

• Cercetătorii au descoperit ruda antică a fluturelui Împărat violet
• Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi zaruri din lume

Silvicultorii din întreaga țară erau mobilizați într-o adevărată campanie. Erau observați și notați numărul de cerbi, numărul de raze și punctajul CIC apreciat, zonele și perioada din zi în care erau observați cerbii etc. Toate aceste date înregistrate erau raportate zilnic către dictatorul comunist.

„Ceaușescu nu avea răbdare într-un loc mai mult de 4-5 minute”

Este cunoscut faptul că vânătoarea la cerb se poate face fie la „dibuite”, fie stând la pândă într-un loc amplasat la marginea unor zone în care ciutele și cerbii ies la hrană, apă ori sare, sau pur și simplu sunt zone preferate pentru adunarea lor, numite și „zone de boncănit”. Însă, Nicolae Ceaușescu nu avea deloc răbdare, iar de cele mai multe ori se deplasa cu mașina cât mai aproape de locul în care urma să se desfășoare vânătoarea.

„Nu avea răbdare într-un loc mai mult de 4-5 minute. În timpul dibuitului îl însoțea un ofițer de Securitate care îi căra armele, muniția și alte accesorii; în mod obligatoriu îl mai însoțea un specialist în vânătoare, localnic, care cunoștea bine terenul, mișcarea și valoarea cerbilor”, povestește inginerul silvic Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.

„Nu trăgea rău. L-am văzut când a împușcat un cerb, trăgând de pe un versant de munte pe celălalt”

De altfel, dictatorul nu a ținut cont niciodată de distanța la care trăgea cu arma. De unde vedea cerbul de acolo trăgea. „La 50, 100 sau 1.000 de metri, pentru el nu conta. De fapt, nu trăgea rău. L-am văzut când a împușcat un cerb, trăgând de pe un versant de munte pe celălalt, la o distanță de 800 – 1000 de metri”.

Pe lângă toate acestea, Nicolae Ceaușescu mai avea și idei trăsnite. Într-o zi i-a venit ideea folosirii unui elicopter pentru vânătoare de cerbi. Culmea este că de multe ori a reușit să împuște din elicopter exemplare notabile de cerbi, potrivit inginerului silvic.

De cele mai multe ori, dictatorul combina vânătorile la cerb cu „vizite de lucru la vânătoare” în județele respective. Dimineața și după-amiaza mergea la vânătoare, iar ziua cerea să i se organizeze vizite oficiale în orașe şi în unele întreprinderi.

O vizită de lucru, întreruptă de apariția unui falnic cerb

Astfel s-a desfășurat și una dintre ultimele lui vânători la cerb, combinată cu o vizită de lucru. În septembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a vizitat Suceava, când a fost anunțat că în pădurea Pătrăuți a apărut un cer deosebit, cu un trofeu de „26 impar”. Brusc, dictatorul a întrerupt vizita de lucru din oraș şi s-a dus să împuște cerbul.

„Nu a fost mulțumit doar cu acest cerb, cu un trofeu foarte rar întâlnit, şi-a dovedit din nou lăcomia de vânător, împușcând încă 9 cerbi”, a dezvăluit inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre specialiștii care s-a ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

Un număr imens de trofee vânătorești

După vânătoare, cerbii împușcați de Ceaușescu erau adunați și era stabilită valoarea trofeelor, iar apoi urma o adevărată muncă pentru exploatarea lor.

„Trofeele cerbilor împușcați de Ceaușescu erau preparate cu mare grijă de către personalul de vânătoare de la ocoalele silvice, erau apoi montate pe panoplii din lemn care mai de care mai frumoase, şi apoi, dacă erau valoroase, se prezentau spre vizionare direct lui Ceaușescu şi, numai după aceea, se predau la depozitul de trofee de la Scroviştea. Astfel, în colecția lui s-au adunat sute de trofee”, precizează Vasile Crișan.

După Revoluția din 1989 a fost publicat registrul de evidență a trofeelor vânătorești ale lui Nicolae Ceaușescu, depozitate la Scroviştea.

Numărul imens de trofee i-a surprins până și pe pasionații de vânătoare. În registru sunt consemnate următoarele cifre: 426 trofee de cerbi comuni, 385 blănuri de urs montate cu cranii, 20 cranii de urşi, 172 trofee de capre negre (din care 5 exemplare vânate în Iugoslavia), 610 panoplii cu colți de mistreți, 1.265 trofee de cerb lopătar, 81 de căpriori, 78 de mufloni şi 2 trofee de capre de stâncă. La acestea se mai adaugă o serie de trofee de specii exotice pe care le-a împușcat în străinătate, în special în Africa.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a vrut Nicolae Ceauşescu să demoleze Gara de Nord, construită din ordinul Regelui Carol I

A fost Ceaușescu un adevărat vânător? „Nu. Categoric, nu”

Ultima vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu la capre negre: „Numai un om bolnav psihic putea face acest lucru”

Ce mașini folosea Ceaușescu pentru a se deplasa la vânătoare? De la jeepurile americane la GAZ-urile sovietice, ajungând la mașinile ARO